albime


albime
ALBÍME, albimi, s.f. (Rar) Albeaţă (1). – Alb + suf. -ime.
Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

ALBÍME s. v. albeaţă.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

albíme s. f., g.-d. art. albímii; pl. albími
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • albeaţă — ALBEÁŢĂ s.f. 1. Calitatea de a fi alb; culoare albă; (rar) albime. 2. Leucom; (impr.) cataractă (2). [var.: albéţe s.f.] – Alb + suf. eaţă. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ALBEÁŢĂ s. 1. (rar) albiciune, albime. (albeaţă unui… …   Dicționar Român

  • alb — ALB, Ă, albi, e, adj., subst. I. adj. 1. Care are culoarea zăpezii, a laptelui; (despre culori) ca zăpada, ca laptele. ♢ Carne albă = carne de pasăre sau de peşte. Hârtie (sau coadă) albă = hârtie care nu a fost scrisă. Rând alb = spaţiu nescris… …   Dicționar Român