albinărit


albinărit
ALBINĂRÍT s.n. 1. Apicultură. 2. (În evul mediu, în Ţara Românească) Dare reprezentând a zecea parte din mierea şi ceara produse. – Albină + suf. -ărit.
Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

ALBINĂRÍT s. v. apicultură.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

albinărít s. n.
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ALBINĂRÍT n. 1) Ocupaţia albinarului; stupărit; prisăcărit. 2) înv. Impozit care se plătea pentru stupi; stupărit; prisăcărit. /albină + suf. albinăritărit
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • apicol — APÍCOL, Ă, apicoli, e, adj. Provenit din albinărit, de albinărit; care aprţine apiculturii, privitor la apicultură. – Din fr. apicole. Trimis de cata, 29.02.2004. Sursa: DEX 98  apícol adj. m., pl. apícoli; f. sg. apícolă …   Dicționar Român

  • apicultură — APICULTÚRĂ s.f. (Ştiinţă care se ocupă cu) creşterea şi îngrijirea raţională a albinelor, în scopul folosirii produselor lor; albinărit, prisăcărit, stupărit. – Din fr. apiculture. Trimis de cata, 29.02.2004. Sursa: DEX 98  APICULTÚRĂ s.… …   Dicționar Român

  • stupărit — STUPĂRÍT s.n. Apicultură. ♢ Stupărit pastoral = sistem de practicare a apiculturii în timpul sezonului activ, care constă în transportarea succesivă a stupilor în regiuni cu bază meliferă, pentru ca albinele să culeagă permanent nectar şi polen.… …   Dicționar Român

  • albină — ALBÍNĂ, albine, s.f. 1. Insectă din familia apidelor, cu aparatul bucal adaptat pentru supt şi lins, iar cu picioarele posterioare pentru strângerea polenului, cu abdomenul prevăzut cu un ac veninos, şi care trăieşte în familii, producând miere… …   Dicționar Român

  • prisăcărie — PRISĂCĂRÍE s.f. Ocupaţia prisăcarului; albinărit, prisăcărit, stupărit; apicultură. – Prisăcar + suf. ie. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  PRISĂCĂRÍE s. v. apicultură. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  PRISĂCĂRÍE s …   Dicționar Român

  • stupie — stupíe s.f. îndeletnicirea stuparului; stupărit, albinărit. Trimis de blaurb, 24.01.2007. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • stupinărit — stupinărít s.n. (reg.) îndeletnicirea stuparului; stupărit, albinărit. Trimis de blaurb, 24.01.2007. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • stupărărie — stupărăríe s.f. (reg.) îndeletnicirea stuparului; stupărit, albinărit. Trimis de blaurb, 24.01.2007. Sursa: DAR …   Dicționar Român