albire


albire
ALBÍRE, albiri, s.f. Acţiunea de a (se) albi. – v. albi.
Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

Albire ≠ înnegrire
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

ALBÍRE s. înălbire, (pop.) albeală, înălbeală. (albire pânzei.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

albíre s. f., g.-d. art. albírii; pl. albíri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

albire s.f. sg. (pol.) activitate infracţională de ascundere a adevărului în ceea ce priveşte natura, sursa, mişcarea ori deţinerea de bunuri şi valori monetare (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
Trimis de blaurb, 17.07.2007. Sursa: Neoficial

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • perborat — PERBORÁT s.m. Produs rezultat prin adiţionarea de hidrogen superoxidat unui borat, folosit la substanţele de spălare şi de albire, precum şi în pasta de dinţi. [< fr. perborate]. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN  PERBORÁT s. m.… …   Dicționar Român

  • ОТБЕЛИВАНИЕ КЛИНКЕРА — технологический процесс, обеспечивающий повышение белизны маложелезистых клинкеров (Болгарский язык; Български) избелване на клинкер (Чешский язык; Čeština) bělení slínku (Немецкий язык; Deutsch) Klinkerentfärbung (Венгерский язык; Magyar)… …   Строительный словарь

  • albeală — ALBEÁLĂ, (2) albeli, s.f. (pop.) 1. Faptul de a (se) albi. 2. (La pl.) Cosmetice de culoare albă. – Albi + suf. eală. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ALBEÁLĂ s. v. albire, înălbire. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • albină — ALBÍNĂ, albine, s.f. 1. Insectă din familia apidelor, cu aparatul bucal adaptat pentru supt şi lins, iar cu picioarele posterioare pentru strângerea polenului, cu abdomenul prevăzut cu un ac veninos, şi care trăieşte în familii, producând miere… …   Dicționar Român

  • caniţie — CANÍŢIE s.f. Albire totală sau parţială a părului. – Din fr. canitie, lat. canities. Trimis de valeriu, 11.02.2003. Sursa: DEX 98  CANÍŢIE s. (biol.) cărunteţe, cărunţeală, (rar) cărunţie. (caniţie părului unei persoane.) Trimis de siveco, 05.08 …   Dicționar Român

  • flotă — FLÓTĂ, flote, s.f. 1. Totalitatea navelor fluviale, maritime sau aeriene ale unui stat. ♦ Totalitatea marilor unităţi navale ori aeriene afectate unei regiuni sau unui anumit scop sub o conducere unică. 2. Soluţie sau suspensie de coloranţi sau… …   Dicționar Român

  • purice — PÚRICE, purici, s.m. 1. Nume dat mai multor insecte mici parazite, de culoare neagră cafenie, fără aripi, cu picioarele posterioare adaptate pentru sărit, care se hrănesc cu sânge supt din corpul omului sau al unor animale. ♢ expr. A i se face… …   Dicționar Român

  • spumuială — spumuiálă, spumuiéli, s.f. 1. (reg.) spumă. 2. (reg.) cantitate mică de ceva. 3. (reg.) spălare cu multă spumă; albire; spumuit. 4. (fig.; reg.) ceartă, gâlceavă. Trimis de blaurb, 12.01.2007. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • înnegrire — ÎNNEGRÍRE s.f. Acţiunea de a (se) înnegri; înnegreală. – v. înnegri. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Înnegrire ≠ albire Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  ÎNNEGRÍRE s. 1. (rar) înnegreală, (pop.) cernire, cernit,… …   Dicționar Român

  • înălbeală — ÎNĂLBEÁLĂ s. v. albire, înălbire. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  înălbeálă s. f. (sil. mf. în ), g. d. art. înălbélii; pl. înălbéli Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic …   Dicționar Român