crâşca

crâşca: CRÂŞCÁ, crâşc, vb. I. intranz. 1. (reg.) A scrâşni din dinţi de ciudă, de mânie etc. 2. (Despre zăpada îngheţată) A scârţâi, a trosni (sub picioare). – Formaţie onomatopeică.

Trimis de LauraGellner, 30.07.2004. Sursa: DEX '98

CRÂŞCÁ vb. v. scrâşni.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

crâşcá vb., ind. prez. 3 sg. crâşcă; conj. prez.3 sg. şi pl. crâşte

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A CRÂŞCÁ crâşc intranz. pop. 1) A con-tracta cu putere fălcile, producând cu dinţii un scârţâit specific; a scrâşni. 2) (despre zăpada îngheţată) A produce un zgomot ascuţit şi strident la apăsare (sub picioare); a scârţâi. /Onomat.

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

crîşcá (crấşc, crâşcát), vb. – 1. A scrîşni din dinţi. – 2. A trosni, a scîrţîi. – 2. A trosni, a scîrţîi. – var. (s)cîrşca, (în)crişca. Creaţie expresivă, ca crîcni, scrîşni, cf. bg. hrăskam, sb. hrskati (Philippide, II, 709).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Игры ⚽ Нужен реферат?

crască — cráscă s.f. (înv.) scândura sau prăjina lungă pe care boiangiii puneau firele vopsite la uscat. Trimis de blaurb, 28.04.2006. Sursa: DAR cráscă (crắşti), s.f. – Cadru pentru uscarea firelor la vopsitorii. Rut. kraska (DAR). – Der. craschiţă,… … Dicționar Român
crâşcare — CRÂŞCÁRE, crâşcări, s.f. Acţiunea de a crâşca şi rezultatul ei. ♦ fig. Nemulţumire, durere; nenorocire. – v. crâşca. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 crâşcáre s. f., g. d. art. crâşcării; pl. crâşcări Trimis de siveco,… … Dicționar Român
crişca — crişcá (crâşcá), vb. I (reg.) a scrâşni (din dinţi). Trimis de blaurb, 30.04.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
scrâşni — SCRÂŞNÍ, scrâşnesc, vb. IV. intranz. 1. A strânge fălcile şi a freca dinţii de jos cu cei de sus, făcând să se audă un zgomot caracteristic (în momente de furie, de durere etc.). ♢ tranz. Îşi scrâşnea dinţii. ♦ fig. A rosti, a spune ceva printre… … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias