albitorie


albitorie
ALBITORÍE, albitorii, s.f. Secţie într-o întreprindere textilă în care se albesc produsele prin distrugerea pigmenţilor naturali ai fibrelor. – Albitor + suf. -ie.
Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

albitoríe s. f., art. albitoría, g.-d. art. albitoríei; pl. albitoríi, art. albitoríile
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • alb — ALB, Ă, albi, e, adj., subst. I. adj. 1. Care are culoarea zăpezii, a laptelui; (despre culori) ca zăpada, ca laptele. ♢ Carne albă = carne de pasăre sau de peşte. Hârtie (sau coadă) albă = hârtie care nu a fost scrisă. Rând alb = spaţiu nescris… …   Dicționar Român

  • albitor — ALBITÓR, OÁRE, albitori, oare, s.m. şi f. Muncitor care lucrează într o albitorie. – Albi + suf. tor. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  albitór s. m., pl. albitóri Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic …   Dicționar Român