crăpătură

crăpătură
CRĂPĂTÚRĂ, crăpături, s.f. 1. Deschizătură; plesnitură; spărtură, fisură. 2. Spaţiu îngust, între o uşă, o fereastră etc. (întredeschisă) şi tocul respectiv; întredeschise. – lat. crepatura.
Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX '98

CRĂPĂTÚRĂ s. 1. v. spărtură. 2. v. despicătură. 3. v. întredeschizătură. 4. căscătură. (O mică crăpătură în perete.) 5. v. fantă.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

crăpătúră s. f., g.-d. art. crăpătúrii; pl. crăpătúri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

CRĂPĂTÚR//Ă crăpăturăi f. 1) Plesnitură în-gustă; fisură. 2) Spaţiu îngust între o fereastră sau o uşă şi tocul ei. /<lat. crepatura
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • fantă — FÁNTĂ, fante, s.f. 1. (tehn.) Deschidere sau crăpătură îngustă (într un perete). 2. (În forma fentă) Tăietură practicată perpendicular într o ţesătură. Fentă la o fustă. [var.: féntă s.f.] – Din fr. fente. Trimis de RACAI, 13.08.2007. Sursa: DEX… …   Dicționar Român

  • fisură — FISÚRĂ, fisuri, s.f. Crăpătură îngustă, plesnitură la suprafaţa sau în interiorul unui corp solid (metal, beton, aliaj, piatră, os etc.). – Din fr. fissure, lat. fissura. Trimis de LauraGellner, 12.05.2004. Sursa: DEX 98  FISÚRĂ s. v. spărtură.… …   Dicționar Român

  • gelivură — GELIVÚRĂ, gelivuri, s.f. Crăpătură adâncă în lungimea tulpinii arborilor provocată de îngheţ. – Din fr. gélivure. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  gelivúră s. f., g. d. art. gelivúrii; pl. gelivúri Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa:… …   Dicționar Român

  • diaclază — DIACLÁZĂ, diaclaze, s.f. Crăpătură formată de a lungul unui depozit de roci prin presiune sau prin răcire. [pr.: di a ] – Din fr. diaclase. Trimis de IoanSoleriu, 17.07.2004. Sursa: DEX 98  diacláză s. f. (sil. di a cla ), g. d. art. diaclázei;… …   Dicționar Român

  • scizură — SCIZÚRĂ, scizuri, s.f. (anat.) Şanţ adânc care străbate suprafaţa unor structuri (oase, creier, viscere) şi le împarte uneori în segmente bine individualizate. ♦ Fisură pe suprafaţa unui organ; crăpătură, şanţ. – Din fr. scissure. Trimis de… …   Dicționar Român

  • ţâşni — ŢÂŞNÍ, ţâşnesc, vb. IV. intranz. 1. (Despre lichide, aburi; la pers. 3) A ieşi cu presiune printr o crăpătură sau printr o deschizătură. ♦ A sări, a împroşca. 2. (Despre fiinţe) A apărea, a sări, a ieşi de undeva pe neaşteptate; a intra brusc… …   Dicționar Român

  • cresta — CRESTÁ, crestéz, vb. I. 1. tranz. A face tăieturi pe o suprafaţă sau pe marginea unui obiect; a efectua crestături prin aşchiere, deformare plastică etc.; a tăia în ceva făcând colţi, dinţi. ♢ expr. A cresta pe răboj = a face o tăietură pe răboj… …   Dicționar Român

  • crăpăturică — CRĂPĂTURÍCĂ, crăpăturici, s.f. (Rar) Diminutiv al lui crăpătură. – Crăpătură + suf. ică. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  crăpăturícă s. f., g. d. art. crăpăturícii; pl. crăpăturíci Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa:… …   Dicționar Român

  • căscat — CĂSCÁT1, căscaturi, s.n. Faptul de a căsca (2); căscătură (1), căscare. – v. căsca. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  CĂSCÁT2 Ă, căscaţi, te, adj. 1. Care stă cu gura deschisă, privind neatent; p. ext. nătăfleţ, bleg, neatent. ♢ expr …   Dicționar Român

  • căscătură — CĂSCĂTÚRĂ, căscături, s.f. 1. Căscat1. 2. Deschizătură, crăpătură. – Căsca + suf. ătură. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  CĂSCĂTÚRĂ s. 1. v. căscat. 2. crăpătură. (O mică căscătură în perete.) 3. v. deschizătură. Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”