albişor


albişor
ALBIŞÓR, -OÁRĂ, albişori, -oare, adj., s.m. şi f. I. adj. Diminutiv al lui alb; albior. II. s.m. şi f. (iht.) Obleţ. III. s.m. 1. Nume dat unor bureţi comestibili. 2. (pop.; la pl.) Bani de argint. IV. s.f. Albitură (2). 2. Varietate de viţă de vie cu struguri albi. – Alb + suf. -işor.
Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

albişór adj. m., s. m., pl. albişóri; f. sg. albişoáră, pl. albişoáre
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • alb — ALB, Ă, albi, e, adj., subst. I. adj. 1. Care are culoarea zăpezii, a laptelui; (despre culori) ca zăpada, ca laptele. ♢ Carne albă = carne de pasăre sau de peşte. Hârtie (sau coadă) albă = hârtie care nu a fost scrisă. Rând alb = spaţiu nescris… …   Dicționar Român

  • albior — ALBIÓR, OÁRĂ, albiori, oare, adj. Albişor. [pr.: bi or] – Alb + suf. ior. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  albiór adj. m. (sil. bi or), pl. albióri; f. sg …   Dicționar Român