- alboare
- ALBOÁRE s.f. (Rar) Lucire, licărire albă. – lat. albor, -oris.Trimis de ana_zecheru, 01.03.2009. Sursa: DEX '98alboáre s. f., g.-d. art. albóriiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficalboáre (-óri), s.f. – Lumină difuză, lucire, licărire. lat. albōrem (Candrea-Dens., 38; REW 324; DAR); cf. it. albore, v. fr. aubour, prov., sp. albor, port. alvor. – Der. alburi, vb. (a răspîndi o lumină albicioasă); alburiu, adj. (albicios). cf. alb.Trimis de blaurb, 24.04.2006. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.