cubilou

CUBILÓU, cubilouri, s.n. Cuptor vertical cilindric, format dintr-o manta de tablă căptuşită cu cărămidă refractară, în care se încălzeşte metalul împreună cu combustibilul şi cu materialele auxiliare, pentru a obţine fuziunea metalului sau pentru topirea şi turnarea lui în forme. – Din fr. cubilot.

Trimis de cristi, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



cubilóu s. n., art. cubilóul; pl. cubilóuri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



CUBILÓU cubilouri n. Cuptor vertical, în formă de cilindru, căptuşit cu materiale refractare, folosit pentru fuziunea metalului sau pentru topirea şi turnarea lui în forme. /<fr. cubilot

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



CUBILÓU s.n. Cuptor în formă de coş, folosit pentru fuziunea fontei. [pron. -lou. / < fr. cubilot].

Trimis de LauraGellner, 27.04.2006. Sursa: DN



CUBILÓU s. n. cuptor vertical, folosit în turnătorii pentru topirea fontei. (< fr. cubilot)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN