cuceri

cuceri
CUCERÍ, cuceresc, vb.IV. I. tranz. 1. A cuprinde, a ocupa, a supune un teritoriu cu puterea armelor. ♦ A doborî ceva prin luptă susţinută; A câştiga. 2. fig. A-şi atrage simpatia, a câştiga dragostea sau bunăvoinţa cuiva. II. tranz. şi refl. (înv.) A (se) supune, a (se) închina; a (se) ruga umilindu-se. – lat. *conquerire(= conquirere).
Trimis de Felicia, 15.06.2004. Sursa: DEX '98

A cuceri ≠ a elibera
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

CUCERÍ vb. 1. a lua, a ocupa, (înv.) a cuprinde, a dobândi, a prinde, a stăpâni. (După lupte crâncene au cuceri cetatea.) 2. v. subjuga. 3. v. repurta. 4. v. câştiga. 5. a câştiga. (A cuceri simpatia tuturor.) 6. v. încânta.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

CUCERÍ vb. v. închina, pleca, preda, supune.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

cucerí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. cucerésc, imperf. 3 sg. cucereá; conj. prez. 3 sg. şi pl. cucereáscă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A CUCER//Í cuceriésc tranz. 1) A lua în stăpânire cu forţă armată; a ocupa. 2) A capta prin însuşiri deosebite (pentru a câştiga simpatia, dragostea sau bunăvoinţa). 3) A obţine prin luptă sau prin muncă susţinută. /<lat. conquerire
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

cucerí (cucerésc, cucerít), vb. – 1. A cuprinde, a supune, a ocupa un teritoriu prin arme. – 2. (refl.) A se supune, a se preda, a omagia. – 3. (refl.) A se umili, a implora cu umilinţă. lat. *conquaerĕre, în loc de conquirĕre (Puşcariu 425; Candrea-Dens., 318; REW 2155; DAR); cf. prov. conquerer, fr. conquérir. Sensul 1 este neol., din fr. conquérir. Evoluţia care indică sensul 2 pare normală, fără să fie necesară ipoteza unei influenţe sl., presupusă de Candrea-Dens. – Der. cucerit, adj. (umil; pios); cuceritor, adj. (care cucereşte); cucerie, s.f. (înv., simplitate, umilinţă; pioşenie); cuceritură, s.f. (înv., respect nemărginit); necucerit, adj. (arogant); cucernic, adj. (respectuos; cinstit; pios); cucernicie, s.f. (pioşenie, evlavie); cucerniceşte, adv. (evlavios).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • cucerí — vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. cucerésc, imperf. 3 sg. cucereá; conj. prez. 3 sg. şi pl. cucereáscã …   Romanian orthography

  • recuceri — RECUCERÍ, recuceresc, vb. IV. tranz. A cuceri din nou, a lua înapoi; a relua. – Re1 + cuceri (după fr. reconquérir). Trimis de Felicia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  RECUCERÍ vb. a recâştiga, a relua, a reocupa, (înv.) a recuprinde. (A recuceri… …   Dicționar Român

  • asalt — ASÁLT, asalturi, s.n. 1. Atac (militar) decisiv pentru cucerirea unui loc întărit, a unui obiectiv sau pentru a sparge rezistenţa inamicului. ♢ loc. vb. A da asalt = a ataca; a năvăli. ♢ expr. A lua cu asalt = a cuceri printr un atac hotărâtor. ♦ …   Dicționar Român

  • asediu — ASÉDIU, asedii, s.n. Încercuire şi atacare cu forţe armate a unui loc întărit, pentru a l cuceri. ♢ Stare de asediu = regim instituit în unele state, în împrejurări considerate drept excepţionale, care constă în suspendarea libertăţilor… …   Dicționar Român

  • cuprinde — CUPRÍNDE, cuprínd, vb. III. I. tranz. 1. A prinde, a apuca ceva de jur împrejur cu mâinile sau cu braţele. ♦ tranz. şi refl. recipr. A (se) îmbrăţişa. ♦ (înv.) A lua prizonier; a captura. 2. fig. A îmbrăţişa cu privirea; a vedea; a înţelege, a… …   Dicționar Român

  • câştiga — CÂŞTIGÁ, câştíg, vb. I. 1. tranz. A obţine bani sau alte bunuri materiale (prin muncă, prin speculaţii, prin exploatare, la jocuri de noroc etc.); p. ext. a dobândi, a obţine experienţă, cunoştinţe etc. ♦ A recupera timpul (pierdut). 2. tranz. A… …   Dicționar Român

  • ocupa — OCUPÁ, ocúp, vb. I. I. tranz. 1. A pune stăpânire pe..., a lua în stăpânire cu forţa armată un teritoriu, un oraş etc.; a cuceri. 2. A lua (temporar) în stăpânire, a avea în folosinţă un imobil, un spaţiu locativ. ♦ A se întinde pe o suprafaţă, a …   Dicționar Român

  • seduce — SEDÚCE, sedúc, vb. III. tranz. 1. A incita, a captiva, a subjuga, a cuceri prin farmecul vorbelor, prin purtare etc. 2. (Despre bărbaţi) A abuza de buna credinţă a unei femei, ademenind o şi determinând o să întreţină relaţii sexuale, cu… …   Dicționar Român

  • cuceritor — CUCERITÓR, OÁRE, cuceritori, oare s.m. şi f. 1. Persoană, popor, ţară etc. care face sau a făcut cuceriri. 2. Bărbat sau femeie care reuşeşte să atragă simpatia sau dragostea unei persoane de sex opus. ♦ (Adjectival) Care cucereşte (I 2). Zâmbet… …   Dicționar Român

  • dobândi — DOBÂNDÍ, dobândesc, vb. IV. tranz. 1. A obţine ceva prin muncă, eforturi, perseverenţă; a câştiga, a realiza; a face rost de ceva, a găsi, a procura ceva. ♦ A primi, a căpăta. ♢ expr. A dobândi un copil = a i se naşte cuiva un copil. 2. (înv.) A… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”