cucură

CÚCURĂ¹, cucure, s.f. (înv.) Tolbă de săgeţi. – Din ngr. kúkuron.

Trimis de ana_zecheru, 24.03.2003. Sursa: DEX '98



CÚCURĂ², cucure, s.f. (reg.) Parte a plugului care leagă între ele brăzdarul, cormana şi plazul. – Din magh. kukora.

Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



CUCÚRĂ s. v. cormană, răsturnătoare, tolbă.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



cúcură (tolbă de săgeţi, parte a plugului) s. f., g.-d. art. cúcurei; pl. cúcure

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



CÚCUR//Ă¹ cucurăe f. Piesă de lemn sau de fier, care leagă între ele brăzdarul, cormana şi plazul. /<ngr. kukora

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



CÚCUR//Ă² cucurăe f. înv. Tolbă de săgeţi. /<ung. kúkuron

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



cúcură (-re), s.f. – Parte a plugului care leagă între ele brăzdarul, cormana şi plazul, făcută din lemn. Mag. kukora "strîmb" (DAR), cf. sb. kukora "cîrlig". După Cancel 14, din rus. kókori.

Trimis de blaurb, 24.06.2007. Sursa: DER



cúcură (-ri), s.f. – Tolbă de săgeţi. ngr. ϰούϰουρον, din lat. cucurum (Philippide, II, 710; REW 4790; DAR), împrumut literar din sec. XVI, fără circulaţie reală. cf. alb. kukurë (Meyer 211), bg. kukur (Conev 71), it. còccano (Battisti, II, 991).

Trimis de blaurb, 24.06.2007. Sursa: DER