culca

culca
CULCÁ, culc, vb. I. 1. refl. şi tranz. A (se) întinde, a (se) aşeza în poziţie orizontală (spre a dormi, a se odihni sau a face să adoarmă sau să se odihnească). ♢ expr. (refl.) A se culca pe-o ureche (sau pe urechea aceea) = a nu se sinchisi de nimic, a fi nepăsător. Culcă-te sau poţi să te culci pe o (sau pe acea) ureche = ia-ţi nădejdea; e în zadar să mai păstrezi vreo speranţă. ♦ refl. recipr. (fam.) A avea raporturi sexuale cu cineva. ♦ tranz. A adăposti peste noapte; a găzdui. ♦ A pune pe cineva să se întindă sau a se întinde la pământ cu faţa în jos (în cadrul unor exerciţii militare). 2. tranz. A pune, a aşeza un obiect, o parte a corpului etc. pe ceva sau pe cineva. 3. tranz. (În expr.) A culca la pământ = a doborî; a ucide. ♦ refl. (Despre plante) A se pleca, a se îndoi spre pământ. – lat. collocare.
Trimis de LauraGellner, 31.07.2004. Sursa: DEX '98

A (se) culca ≠ a (se) deştepta, a (se) scula
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

CULCÁ vb. 1. a se întinde, a se lungi, a se trânti, (înv.) a se tinde. (S-a culca puţin după-amiază.) 2. a (se) aşeza, a (se) aşterne, a (se) întinde, a (se) lungi, a (se) pune. (Se culca la pământ.) 3. v. doborî. 4. a doborî, a tăvăli, (pop.) a pologi. (culca iarba în picioare.) 5. v. apleca.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

CULCÁ vb. v. apune, asfinţi, coborî, dispărea, pieri, pleca.
Trimis de siveco, 20.05.2008. Sursa: Sinonime

culcá vb., ind. prez. 1 sg. culc, 3 sg. şi pl. cúlcă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A CULCÁ culc tranz. 1) A face să se culce. 2) (obiecte, corpuri) A aşeza întinzându-l sau răsturnându-l. ♢ culca la pământ a) a doborî; b) a omorî. 3) A adăposti peste noapte; a primi cu dormitul. /<lat. collocare
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE CULCÁ mă culc intranz. 1) A se întinde pentru a se odihni sau a dormi. 2) pop. A avea relaţii sexuale (cu cineva). 3) (despre semănături, iarbă etc.) A se apleca la pământ luând o poziţie (aproape) orizontală (din cauza vântului sau a ploii); a se poligni; a se pologi; a se pătuli. /<lat. collocare
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

culcá (cúlc, culcát), vb. – 1. A întinde, a lungi, a aşeza. – 2. (refl.) A se întinde, a se culca în pat. – 3. A găzdui. – 4. A trînti, a doborî la pămînt. – 5. A doborî, a omorî. – 6. (refl.) A se trînti, a se tolăni. – 7. (refl.) A se culca, a avea relaţii sexuale cu cineva. – Mr. culcu, megl. culc, istr. cucu. lat. collǒcāre (Diez, I, 123; Puşcariu 435; Candrea-Dens., 1005; REW 2052; DAR), sau, după Lausberg 26, de la cōlǒcāre, formă atestată, în care ō a trecut la ŭ după sincopă; cf. it. coricare, colcare (lucan. culcá, abruz. culecá, calabr. curcare), prov., cat., sp. colgar, fr. coucher (› sp. colcha). Sensul 7, care apare în sec. XVII (Stoica Ludescu), este comun tuturor limbilor romanice. – Der. culcat, s.n. (acţiunea de a se culca; ora de culcare); culcată, s.f. (palmă, unitate de măsură); culcuş, s.n. (pat; loc de odihnă sau de dormit; şură de paie; bîrlog, vizuină; strat, filon, zăcămînt), mr. culcuş.
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • aşterne — AŞTÉRNE, aştérn, vb. III. 1. tranz. A întinde un covor, o pânză etc. pe o suprafaţă. ♦ (Adesea fig.) A (se) împrăştia, a (se) răspândi pe jos, încât să formeze un strat (care se nivelează). 2. tranz. A pregăti (şi a întinde) aşternutul sau, p.… …   Dicționar Român

  • doborî — DOBORÎ, dobór, vb. IV. tranz. 1. A da jos, a culca, a răsturna, a dărâma (la pământ). 2. A face să se desprindă şi să cadă din locul unde este fixat, atârnat, agăţat. ♦ A face să cadă o fiinţă sau un obiect care zboară sau pluteşte în aer. 3. A… …   Dicționar Român

  • lungi — LUNGÍ, lungesc, vb. IV. 1. refl. şi tranz. A (se) face mai lung; a (se) întinde. ♢ expr. (refl.) A i se lungi (cuiva) urechile (de foame) = a răbda de multă vreme de foame, a fi foarte flămând. A i se lungi (cuiva) ochii (sau căutătura) a drum =… …   Dicționar Român

  • întinde — ÎNTÍNDE, întínd, vb. III. I. 1. tranz. şi intranz. A îndrepta, a desfăşura, trăgând de unul sau de ambele capete un lucru care poate fi strâns, încolăcit, înfăşurat. ♢ expr. A întinde (cuiva) o cursă (sau laţul, un laţ) = a întinde o cursă, un… …   Dicționar Român

  • găină — GĂÍNĂ, găini, s.f. Specie de pasăre domestică, crescută pentru carne şi ouă (Gallus domestica); pasăre care face parte din această specie; p. restr. femela cocoşului. ♢ expr. A se culca (odată) cu găinile = a se culca foarte devreme. Cântă găina… …   Dicționar Român

  • pologi — POLOGÍ, pologesc, vb. IV. tranz. (pop.) 1. A tăia, a doborî la pământ iarba sau alte plante, cu coasa sau cu secera; p. ext. a întoarce, a aduna laolaltă mai multe poloage1 (1) (făcând snopi). 2. A face ca iarba sau alte plante să se plece, să se …   Dicționar Român

  • culcuş — CULCÚŞ, culcuşuri, s.n. 1. Locul de culcare sau de adăpost al animalelor şi al păsărilor. 2. Loc (improvizat) de odihnă sau de dormit pentru oameni. ♦ Adăpost, sălaş pentru oameni; locuinţă. ♦ Ascunzătoare. 3. (Rar) Strat moale de paie, de frunze …   Dicționar Român

  • tăvăli — TĂVĂLÍ, tăvălesc, vb. IV. 1. refl. şi tranz. A (se) rostogoli, a (se) suci pe o parte şi pe alta pe pământ, în iarbă etc. ♢ expr. (refl.) A se tăvăli de râs = a râde cu mare poftă; a se prăpădi de râs. 2. tranz. A bate pe cineva trântindu l şi… …   Dicționar Român

  • aşeza — AŞEZÁ, aşéz, vb. I. I. 1. refl. şi tranz. A (se) pune pe ceva sau undeva pentru a şedea sau a face să şadă. ♢ expr. (refl.) A se aşeza în pat = a se întinde în pat; a se culca. A se aşeza la lucru = a începe să facă o treabă. ♦ refl. A poposi. ♦… …   Dicționar Român

  • culcare — CULCÁRE, culcări, s.f. Acţiunea de a (se) culca; culcat. 1. Aşezare în poziţie orizontală. ♦ Momentul când cineva se duce (sau este dus) să se culce. 2. (Adesea art., cu valoare de interjecţie) Întindere la pământ a soldaţilor, la un ordin dat. – …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”