culminare


culminare
CULMINÁRE, culminări, s.f. Acţiunea de a culmina şi rezultatul ei. – v. culmina.
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

CULMINÁRE s. v. culminaţie.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

culmináre s. f., g.-d. art. culminării
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

CULMINÁRE s.f. Acţiunea de a culmina şi rezultatul ei: culminanţă. [< culmina].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • culminare — v. intr. [dal lat. tardo culminare ] (io cùlmino, ecc.; aus. essere ). [raggiungere il grado massimo: la drammaticità dell azione culmina nel terzo atto ] ▶◀ toccare il vertice (o il culmine) …   Enciclopedia Italiana

  • culminare — cul·mi·nà·re v.intr. (io cùlmino; essere) 1. CO toccare il culmine, il punto più alto: la catena montuosa culmina con una serie di alte guglie | fig., raggiungere il massimo grado di forza o intensità: la lunga tensione culminò in un pianto… …   Dizionario italiano

  • culminare — {{hw}}{{culminare}}{{/hw}}v. intr.  (io culmino ; aus. essere ) 1 Trovarsi in culminazione, detto di astro. 2 (fig.) Arrivare all apice, al massimo grado: il malcontento culminò in una protesta …   Enciclopedia di italiano

  • culminare — v. intr. (fig.) arrivare all apice, sfociare, terminare, finire CONTR. cominciare, iniziare …   Sinonimi e Contrari. Terza edizione

  • culminer — [ kylmine ] v. intr. <conjug. : 1> • 1751; lat. médiév. culminare, de culmen « sommet » 1 ♦ Astron. Passer sur le point le plus élevé au dessus de l horizon, en parlant d un astre. Étoile, planète qui culmine. 2 ♦ Atteindre une hauteur… …   Encyclopédie Universelle

  • culmination — [ kylminasjɔ̃ ] n. f. • v. 1600 fig.; lat. culminatio, de culminare → culminer ♦ Astron. Passage d un astre à son point culminant. ● culmination nom féminin Chacun des deux points du méridien d un lieu en lesquels passe quotidiennement un astre,… …   Encyclopédie Universelle

  • culmina — CULMINÁ, pers. 3 culmineáză, vb. I. intranz. 1. (Despre aştri) A atinge punctul de culminaţie. 2. fig. A atinge stadiul cel mai înalt al unei situaţii, a ajunge la apogeu. – Din fr. culminer, lat. culminare. Trimis de LauraGellner, 31.07.2004.… …   Dicționar Român

  • culminar — Se conjuga como: amar Infinitivo: Gerundio: Participio: culminar culminando culminado     Indicativo   presente imperfecto pretérito futuro condicional yo tú él, ella, Ud. nosotros vosotros ellos, ellas, Uds. culmino culminas culmina culminamos… …   Wordreference Spanish Conjugations Dictionary

  • Culminar — (Derivado culto del lat. culmen.) ► verbo intransitivo 1 Llegar una cosa al grado más elevado, intenso o significativo: ■ la tensión de la película culminó en la última escena. 2 ASTRONOMÍA Pasar un astro por el meridiano superior del observador …   Enciclopedia Universal

  • Kulmination — Ballungsraum; Ballung; Aggregation; Konglomerat; Anhäufung; Akkumulation; Häufung; Ansammlung * * * Kul|mi|na|ti|on 〈f. 20〉 1. Durchgang (eines Gestirns) durch den höchsten bzw. tiefsten Punkt seiner Bahn (vom Beobachter aus gesehen) 2 …   Universal-Lexikon