- culminaţie
- CULMINÁŢIE, culminaţii, s.f. Trecere a unui astru la meridianul unui loc. ♢ Punct de culminaţie = punctul cel mai înalt deasupra orizontului atins de un astru pe bolta cerească. – Din fr. culmination.Trimis de LauraGellner, 31.07.2004. Sursa: DEX '98CULMINÁŢIE s. culminare.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeCULMINÁŢIE s. v. apogeu.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeculmináţie s. f. (sil. -ţi-e), art. culmináţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. culmináţiei; pl. culmináţii, art. culmináţiile (sil. -ţi-i-)Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCULMINÁŢI//E culminaţiei f. Moment când un astru trece deasupra meridianului unui loc. ♢ Punct de culminaţie a) punctul cel mai înalt pe care îl atinge un astru în mişcarea sa pe bolta cerească; b) moment de maximă încordare a conflictului dintr-o operă literară. [art. culminaţia; G.-D. culminaţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. culminationTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXCULMINÁŢIE s.f. 1. Moment în care un astru trece deasupra meridianului unui loc. ♢ Punct de culminaţie = punctul cel mai înalt atins de un astru. 2. Moment de maximă încordare a relaţiilor dintre personajele unei opere literare; punct culminant. [gen. -iei, var. culminaţiune s.f. / < fr. culmination, it. culminazione].Trimis de LauraGellner, 04.02.2005. Sursa: DNCULMINÁŢIE s. f. 1. trecere a unui astru la meridianul unui loc. o punct de culminaţie = punctul cel mai înalt deasupra orizontului atins de un astru pe bolta cerească. 2. punct culminant. (< fr. culmination)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.