culminaţie


culminaţie
CULMINÁŢIE, culminaţii, s.f. Trecere a unui astru la meridianul unui loc.Punct de culminaţie = punctul cel mai înalt deasupra orizontului atins de un astru pe bolta cerească. – Din fr. culmination.
Trimis de LauraGellner, 31.07.2004. Sursa: DEX '98

CULMINÁŢIE s. culminare.
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

CULMINÁŢIE s. v. apogeu.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

culmináţie s. f. (sil. -ţi-e), art. culmináţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. culmináţiei; pl. culmináţii, art. culmináţiile (sil. -ţi-i-)
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

CULMINÁŢI//E culminaţiei f. Moment când un astru trece deasupra meridianului unui loc.Punct de culminaţie a) punctul cel mai înalt pe care îl atinge un astru în mişcarea sa pe bolta cerească; b) moment de maximă încordare a conflictului dintr-o operă literară. [art. culminaţia; G.-D. culminaţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. culmination
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

CULMINÁŢIE s.f. 1. Moment în care un astru trece deasupra meridianului unui loc.Punct de culminaţie = punctul cel mai înalt atins de un astru. 2. Moment de maximă încordare a relaţiilor dintre personajele unei opere literare; punct culminant. [gen. -iei, var. culminaţiune s.f. / < fr. culmination, it. culminazione].
Trimis de LauraGellner, 04.02.2005. Sursa: DN

CULMINÁŢIE s. f. 1. trecere a unui astru la meridianul unui loc. o punct de culminaţie = punctul cel mai înalt deasupra orizontului atins de un astru pe bolta cerească. 2. punct culminant. (< fr. culmination)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • culmina — CULMINÁ, pers. 3 culmineáză, vb. I. intranz. 1. (Despre aştri) A atinge punctul de culminaţie. 2. fig. A atinge stadiul cel mai înalt al unei situaţii, a ajunge la apogeu. – Din fr. culminer, lat. culminare. Trimis de LauraGellner, 31.07.2004.… …   Dicționar Român

  • apogeu — APOGÉU, apogee, s.n. 1. Punct culminant în dezvoltarea unui fenomen, a unei acţiuni etc. 2. Punctul cel mai depărtat de pământ la care se află un astru pe orbita sa. – Din fr. apogée. Trimis de ana zecheru, 15.09.2008. Sursa: DEX 98  Apogeu ≠… …   Dicționar Român

  • culme — CÚLME, culmi, s.f. 1. Partea cea mai de sus, prelungită orizontal, a unui munte sau a unui deal; vârf, culmiş. ♦ Punctul cel mai înalt în drumul parcurs de un corp ceresc. 2. fig. Gradul cel mai înalt la care se poate ajunge; apogeu. ♦ expr.… …   Dicționar Român

  • culminare — CULMINÁRE, culminări, s.f. Acţiunea de a culmina şi rezultatul ei. – v. culmina. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  CULMINÁRE s. v. culminaţie. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  culmináre s. f., g. d. art.… …   Dicționar Român

  • culminaţiune — CULMINAŢIÚNE s.f. v. culminaţie. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN …   Dicționar Român

  • dramatic — DRAMÁTIC, Ă, dramatici, ce, adj. 1. Care ţine de dramă sau de teatru, privitor la dramă sau la teatru. ♢ Artă dramatică = ansamblu de principii privitoare la interpretarea (interpreta) şi la punerea în scenă a unui spectacol, a unei piese. Artist …   Dicționar Român

  • învârfare — învârfáre s.f. (înv.) culminaţie, vârf, culme. Trimis de blaurb, 21.06.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român