cumineca

cumineca
CUMINECÁ, cumínec, vb. I. refl. şi tranz. (În practicile religiei creştine) A primi sau a da cuminecătura; a (se) împărtăşi, a (se) griji. ♦ tranz. A anula, a face să fie iertate prin cuminecătură un păcat, o greşeală. [var.: cuminicá vb. I] – lat. *comminicare (= communicare).
Trimis de bogdang, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

CUMINECÁ vb. v. împărtăşi.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

cuminecá vb., ind. prez. 1 sg. cumínec, 3 sg. şi pl. cumínecă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A CUMINECÁ cumínec tranz. (credincioşi, creştini) A supune ritualului de cuminecătură; a împărtăşi; a griji. /<lat. comminicare
Trimis de siveco, 18.09.2006. Sursa: NODEX

A SE CUMINECÁ mă cumínec intranz. A primi cuminecătura; a se împărtăşi; a se griji. /<lat. comminicare
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

cuminecá (-c, -át), vb. – 1. A împărtaşi, a griji. – 2. (înv.) A comunica. – Mr. cumnic, cumnicare, cumînic, megl. cuminic. lat. communĭcāre prin intermediul unei var. vulg. *commĭnĭcare (Densusianu, Hlr., 188; Puşcariu 441; Candrea-Dens., 435; REW 2090; DAR; Rosetti, I, 61); cf. alb. kungoń (Philippide, II, 637), it. communicare, lomb. skuminiar, genov. kominiga, prov. comengar, fr. communier, sp. comulgar, port. comungar, sl. comŭkati (Cihac, I, 67 şi II, 290, crede că rom. provine din sl., ceea ce nu pare posibil, cf. Vasmer 608). Este dublet al neol. comunica, vb. – Der. cuminecătură, s.f. (împărtăşanie).
Trimis de blaurb, 27.06.2007. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • împărtăşi — ÎMPĂRTĂŞÍ, împărtăşesc, vb. IV. 1. tranz. şi refl. (bis.) A da sau a lua împărtăşanie; a (se) cumineca, a (se) griji. 2. tranz. A accepta punctul de vedere al cuiva, a fi de acord cu... 3. tranz. A împărţi cu cineva ceva; a avea parte de acelaşi… …   Dicționar Român

  • griji — GRIJÍ, grijesc, vb. IV. (pop.) 1. tranz., intranz. şi refl. A (se) îngriji (de cineva sau de ceva). 2. tranz. şi refl. (bis.) A (se) împărtăşi, a (se) cumineca. – Din bg. grižă se. Trimis de g …   Dicționar Român

  • cuminecare — CUMINECÁRE, cuminecări, s.f. Acţiunea de a (se) cumineca. – v. cumineca. Trimis de bogdang, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  CUMINECÁRE s. v. împărtăşanie. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  cuminecáre s. f., g. d. art. cuminecării; …   Dicționar Român

  • комкать — I комкать I. сжимать, мять . Производное от комок, уменьш. от ком (см.). II II. причащаться , только др. русск., цслав. комъкати, ст. слав. комъкати (Еuсh. Sin., Супр.), болг. комкам се. Через язык церкви из лат. commūnicāre причащать ; ср. рум.… …   Этимологический словарь русского языка Макса Фасмера

  • Литургический румынский язык — Литургический румынский язык, или церковный румынский язык (рум. româna liturgică / româna bisericească, старорум. румѫна бисѣричаскъ), также церковномолдавский,  форма старорумынского языка, употреблявшаяся в румынских и молдавских… …   Википедия

  • comun — COMÚN, Ă, comuni, e, adj. 1. Care aparţine mai multora sau tuturor; care priveşte sau interesează pe mai mulţi sau pe toţi; de care se folosesc mai mulţi sau toţi; obştesc. ♢ Drept comun = parte a dreptului care are aplicare generală (spre… …   Dicționar Român

  • comunica — COMUNICÁ, comúnic, vb. I. 1. tranz. A face cunoscut, a da de ştire; a informa, a înştiinţa, a spune. ♦ intranz. (Despre oameni, comunităţi sociale etc.) A se pune în legătură, în contact cu...; a vorbi cu... 2. intranz. A fi în legătură cu..., a… …   Dicționar Român

  • cuminecătură — CUMINECĂTÚRĂ, cuminecături, s.f. (În practicile religiei creştine) Ritual care constituie una dintre cele şapte taine şi care constă în gustarea de către credincioşi a vinului şi a pâinii sfinţite de preot, simbol al sângelui şi trupului lui… …   Dicționar Român

  • cuminica — CUMINICÁ vb. I v. cumineca. Trimis de bogdang, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 …   Dicționar Român

  • grije — gríje ( ji), s.f. – 1. Îngrijorare, nelinişte. – 2. Veghe, pază. – 3. Atenţie, migală, strădanie. – 4. (înv.) Slujbă de înmormîntare. – var. grijă. sl. (bg.) griža (Miklosich, Slaw. Elem., 20; Miklosich, Lexicon, 147; Cihac, II, 128; DAR). – Der …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”