albăstrea

albăstrea
ALBĂSTREÁ s. (bot.; Centaurea cyanus) albăstrică, albăstriţă, vineţea, vineţică, (reg.) ghioc, zglăvoc, floarea-grâului, floarea-paiului.
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

albăstreá s. f., art. albăstreáua, g.-d. art. albăstrélei; pl. albăstréle
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • zglăvoc — ZGLĂVÓC, OÁCĂ, zglăvoci, oace, subst. 1. s.f. (şi m.) Peşte mic de culoare cenuşie cafenie, cu capul mare şi turtit, cu corpul îngust, fără solzi, răspândit în apele repezi de munte; babă, moacă (Cottus gobio). 2. s.m. Floare de cânepă (mai ales… …   Dicționar Român

  • albăstriţă — ALBĂSTRÍŢĂ, albăstriţe, s.f. (bot.) Albăstrea. – Albastră + suf. iţă. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ALBĂSTRÍŢĂ s. v. albăstrea. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  albăstríţă s. f., g. d …   Dicționar Român

  • ghioc — GHIÓC1, ghioci, s.m. (bot.; reg.) Albăstrea. – et. nec. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  GHIÓC2, ghiocuri, s.n. Gen de melci cu cochilia mare, ovală, cu aspect de porţelan, care trăiesc în mările calde (Cypraea); p. restr. cochilia… …   Dicționar Român

  • vineţea — VINEŢEÁ, ÍCĂ, vineţéle, s.f. (bot.) 1. (În forma vineţea) Albăstrea. 2. (În forma vineţică) Vineriţă. 3. (În forma vineţică) Numele mai multor ciuperci (comestibile) cu pălăria tare, cărnoasă, de culoare albă, purpurie sau portocalie (Russula). ♢ …   Dicționar Român

  • albastru — ALBÁSTRU, Ă, albaştri, stre, adj., s.n. 1. adj. Care are culoarea cerului senin. ♦ fig. Melancolic, trist, sumbru. ♢ expr. Inimă albastră = a) suflet trist, p. ext. tristeţe, jale; b) necaz, mânie, furie. Cu (sau de) sânge albastru = de neam mare …   Dicționar Român

  • albăstrel — ALBĂSTRÉL, EÁ, ÍCĂ, albăstrei, ele, adj., s.f. 1. adj. Diminutiv a lui albastru. 2. s.f. Plantă erbacee cu flori albastre; albăstriţă (Centaurea cyanus). – Albastru + suf. el. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  albăstrél adj …   Dicționar Român

  • albăstri — ALBĂSTRÍ, albăstresc, vb. IV. 1. tranz. A da unui obiect o culoare (mai) albastră; a clăti rufele în apă amestecată cu albăstreală. 2. intranz. şi refl. fig. A căpăta, a avea sau a răspândi o lucire albastră. – Din albastru. Trimis de ana zecheru …   Dicționar Român

  • albăstrică — ALBĂSTRÍCĂ s. v. albăstrea. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • corabaţică — corabáţică, corabáţice, s.f. (reg.) 1. floare de câmp de culoare albastră; albăstrea. 2. pasăre cu pene albastre; dumbrăvea. Trimis de blaurb, 24.04.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • grâu — GRÂU, (1) s.m., (2) grâne (grâie), s.n. 1. s.m. Gen de plante erbacee din familia gramineelor, cu rădăcina adâncă, cu frunzele lanceolate, cu inflorescenţa în formă de spic, din ale căror boabe se face făină (Triticum); plantă care face parte din …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”