albăstreală


albăstreală
ALBĂSTREÁLĂ s.f. 1. Albastru, albăstrime. 2. Substanţă de culoare albastră-indigo, care are proprietatea de a descompune culoarea galbenă şi care se foloseşte în gospodărie şi în industrie pentru accentuarea albului unor obiecte. – Albăstri + suf. -eală.
Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

ALBĂSTREÁLĂ s. 1. v. ultramarin. 2. scrobeală albastră. (albăstreală pentru rufe.)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

albăstreálă s. f., g.-d. art. albăstrélii; pl. albăstréli
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ALBĂSTR//EÁLĂ albăstrealăéli f. Substanţă de culoare albastră, folosită pentru a da o nuanţă sinilie unor obiecte (lenjerie, var etc.); sineală. [G.-D. albăstrelii] /a albăstri + suf. albăstrealăeală
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

albăstreálă s.f. sg. (intl.) lei, bani româneşti (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
Trimis de blaurb, 17.07.2007. Sursa: Neoficial

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • albãstreálã — s. f., g. d. art. albãstrélii; pl. albãstréli …   Romanian orthography

  • sineală — SINEÁLĂ s.f. (pop.) 1. Vopsea albastră; spec. albăstreală pentru rufe şi var; p. ext. apă cu albăstreală în care se clătesc rufele albe pentru a căpăta o tentă albăstrie. 2. Culoare albastră. – Din bg. sinilo. Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa:… …   Dicționar Român

  • albastru — ALBÁSTRU, Ă, albaştri, stre, adj., s.n. 1. adj. Care are culoarea cerului senin. ♦ fig. Melancolic, trist, sumbru. ♢ expr. Inimă albastră = a) suflet trist, p. ext. tristeţe, jale; b) necaz, mânie, furie. Cu (sau de) sânge albastru = de neam mare …   Dicționar Român

  • scrobeală — SCROBEÁLĂ, scrobeli, s.f. 1. Amidon (sub formă de granule sau de pulbere) folosit la scrobirea unor fire, a unor produse textile, a unor articole de lenjerie şi de îmbrăcăminte (după spălare); apret. 2. (În sintagma) Scrobeală albastră =… …   Dicționar Român

  • vineţeală — VINEŢEÁLĂ, vineţeli, s.f. 1. Vânătaie. 2. (pop.) Scrobeală albastră, albăstreală (pentru rufe). 3. Boală a viţei de vie produsă de o ciupercă parazită, care se manifestă prin apariţia unor pete brune roşietice pe faţa superioară a frunzelor. –… …   Dicționar Român

  • albăstri — ALBĂSTRÍ, albăstresc, vb. IV. 1. tranz. A da unui obiect o culoare (mai) albastră; a clăti rufele în apă amestecată cu albăstreală. 2. intranz. şi refl. fig. A căpăta, a avea sau a răspândi o lucire albastră. – Din albastru. Trimis de ana zecheru …   Dicționar Român

  • albăstrit — ALBĂSTRÍT, Ă, albăstriţi, te, adj. 1. Care a devenit (mai) albastru. 2. Care este clătit în apă cu albăstreală; (reg.) sinilit. – v. albăstri. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 …   Dicționar Român

  • mierială — MIERIÁLĂ s. v. albăstreală, ultramarin. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • turchez — TURCHÉZ adj. v. albastru. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  turchéz, turcheáză, turchézi, turchéze, adj. (reg.) albastru deschis, azuriu; (ochi) căprui; (s.f.) albăstreală pentru rufe. Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • ultramarin — ULTRAMARÍN s.n. Colorant mineral sau sintetic obţinut prin topirea unui amestec de caolin, carbonat de sodiu, cărbune de lemn şi sulf, care are diverse culori după condiţiile de preparare, cel mai cunoscut fiind de culoare albastră. – Din germ.… …   Dicționar Român