albăstrime


albăstrime
ALBĂSTRÍME, (2) albăstrimi, s.f. 1. Calitatea de a fi albastru; culoare albastră. 2. Întindere de culoare albastră; spaţiu albastru. 3. (înv., peior.) Termen cu care ţăranii numeau uneori pe cei îmbrăcaţi orăşeneşte; p. ext. ciocoime. – Albastru + suf. -ime.
Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

ALBĂSTRÍME s. v. seninătate.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

albăstríme s. f., g.-d. art. albăstrímii; (ceruri) pl. albăstrími
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ALBĂSTRÍM//E f. 1) Culoare a spectrului solar care se află între violet şi verde; albastru. 2) Întindere de culoare albastră; spaţiu albastru. albăstrimeea mării. 3) fig. înv. Oameni îmbrăcaţi orăşeneşte. /albastru + suf. albăstrimeime
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

albăstríme s.f. (înv.) ciocoime
Trimis de blaurb, 22.03.2006. Sursa: DAR

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • albastru — ALBÁSTRU, Ă, albaştri, stre, adj., s.n. 1. adj. Care are culoarea cerului senin. ♦ fig. Melancolic, trist, sumbru. ♢ expr. Inimă albastră = a) suflet trist, p. ext. tristeţe, jale; b) necaz, mânie, furie. Cu (sau de) sânge albastru = de neam mare …   Dicționar Român

  • albăstreală — ALBĂSTREÁLĂ s.f. 1. Albastru, albăstrime. 2. Substanţă de culoare albastră indigo, care are proprietatea de a descompune culoarea galbenă şi care se foloseşte în gospodărie şi în industrie pentru accentuarea albului unor obiecte. – Albăstri + suf …   Dicționar Român

  • limpeziş — LIMPEZÍŞ, limpezişuri, s.n. (Rar) 1. Întindere de apă limpede. 2. Suprafaţă de teren netedă, lipsită de vegetaţie; loc deschis. 3. Întinderea limpede a cerului; limpezime. – Limpezi + suf. iş. Trimis de cornel, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

  • senin — SENÍN, Ă, senini, e, adj., s.n. 1. adj. (Despre cer) Fără nori, limpede, clar; liniştit. ♦ Luminos. 2. fig. (Despre oameni, despre expresia figurii lor, despre manifestările lor) Care exprimă linişte, mulţumire sufletească; netulburat, luminos,… …   Dicționar Român

  • seninat — SENINÁT adj. v. clar, curat, limpede, pur, străveziu. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  SENINÁT adj., s. v. albastru, senin. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  SENINÁT s. v. albăstrime, azur, claritate, limpezime,… …   Dicționar Român

  • senineală — SENINEÁLĂ s. v. albastru, albăstrime, azur, claritate, limpezime, senin, seninătate. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • seninătate — SENINĂTÁTE s.f. 1. Calitate a cerului senin; limpezime, claritate. 2. fig. Expresie liniştită a chipului, a ochilor. ♦ Calm, linişte sufletească. – Senin + suf. ătate. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  SENINĂTÁTE s. albastru,… …   Dicționar Român

  • vineţie — VINEŢÍE s. v. albastru, albăstrime, azur, claritate, limpezime, senin, seninătate. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român