cuplare


cuplare
CUPLÁRE, cuplări, s.f. Acţiunea de a cupla şi rezultatul ei. – v. cupla.
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

CUPLÁRE s. (tehn.) acuplaj, acuplare, cuplaj.
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

cupláre s. f. (sil. -pla-), g.-d. art. cuplării; pl. cuplări
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

CUPLÁRE s.f. Acţiunea de a cupla şi rezultatul ei; legare, unire. [< cupla].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • cuplaj — CUPLÁJ, cuplaje, s.n. 1. Faptul de a cupla; legătură realizată între două sau mai multe circuite electrice prin rezistoare, bobine, condensatoare etc. sau prin intermediul câmpului electromagnetic variabil. 2. Organ de maşină care face legătura… …   Dicționar Român

  • acuplare — ACUPLÁRE s.f. Acţiunea de a acupla. – v. acupla. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ACUPLÁRE s. (tehn.) acuplaj, cuplaj, cuplare. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime  acupláre s. f. (sil. pla ), g. d. art. acuplării; …   Dicționar Român

  • decuplare — DECUPLÁRE, decuplări, s.f. Acţiunea de a decupla şi rezultatul ei; dezlegare, desfacere. – v. decupla. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  DECUPLÁRE s. v. deconectare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  decupláre s. f. →… …   Dicționar Român

  • inel — INÉL, inele, s.n. 1. Cerc mic de metal (preţios, cu pietre scumpe) care se poartă ca podoabă pe deget. ♢ Inel de logodnă = verighetă. ♢ expr. Tras (ca) prin(tr un) inel = cu talia subţire; zvelt. ♢ Inelul lui Saturn = cerc luminos care înconjură… …   Dicționar Român

  • joncţiune — JONCŢIUNE, joncţiuni, s.f. Legătură, unire; (concr.) locul unde se realizează legătura, unirea unor părţi, unor elemente etc. ♦ (electron.) Zonă de contact între două regiuni cu mecanisme diferite de conducţie ale unui semiconductor, între doi… …   Dicționar Român

  • legătură — LEGĂTÚRĂ, legături, s.f. I. 1. Legare; mod de a uni două corpuri, prin care se limitează mobilitatea lor relativă şi care permite de obicei transmiterea unor mişcări de la unul la celălalt; joncţiune. ♦ spec. Mod de împletire a firelor de urzeală …   Dicționar Român

  • uronic — URÓNIC adj. acid uronic = acid aldehidă utilizat în organism în reacţii de cuplare cu compuşii organici toxici. (< fr. uronique) Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN …   Dicționar Român

  • încărca — ÎNCĂRCÁ, încárc, vb. I. 1. tranz. A umple un vehicul, un recipient, un agregat de prelucrare etc. cu ceva. ♦ A pune un obiect greu sau mare într un vehicul sau pe spinarea unei persoane ori a unui animal pentru a fi transportat. ♦ A introduce… …   Dicționar Român