albăstriţă


albăstriţă
ALBĂSTRÍŢĂ, albăstriţe, s.f. (bot.) Albăstrea. – Albastră + suf. -iţă.
Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

ALBĂSTRÍŢĂ s. v. albăstrea.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

albăstríţă s. f., g.-d. art. albăstríţei; pl. albăstríţe
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ALBĂSTRÍŢ//Ă albăstriţăe f. Plantă erbacee cu flori albastre, care creşte prin culturi de cereale. albăstriţă de câmp. /albastru + suf. albăstriţăiţă
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • albãstríţã — s. f., g. d. art. albãstríţei; pl. albãstríţe …   Romanian orthography

  • potroacă — POTROÁCĂ, potroace, s.f. 1. (La pl.) Ciorbă din măruntaie de pasăre, acrită cu borş sau cu zeamă de varză; măruntaie de pasăre cu care se prepară această ciorbă. ♦ (Adverbial şi adjectival) Foarte acru. 2. Mâncare foarte sărată. ♦ (Adjectival şi… …   Dicționar Român

  • vineţea — VINEŢEÁ, ÍCĂ, vineţéle, s.f. (bot.) 1. (În forma vineţea) Albăstrea. 2. (În forma vineţică) Vineriţă. 3. (În forma vineţică) Numele mai multor ciuperci (comestibile) cu pălăria tare, cărnoasă, de culoare albă, purpurie sau portocalie (Russula). ♢ …   Dicționar Român

  • albastru — ALBÁSTRU, Ă, albaştri, stre, adj., s.n. 1. adj. Care are culoarea cerului senin. ♦ fig. Melancolic, trist, sumbru. ♢ expr. Inimă albastră = a) suflet trist, p. ext. tristeţe, jale; b) necaz, mânie, furie. Cu (sau de) sânge albastru = de neam mare …   Dicționar Român

  • albăstrea — ALBĂSTREÁ s. (bot.; Centaurea cyanus) albăstrică, albăstriţă, vineţea, vineţică, (reg.) ghioc, zglăvoc, floarea grâului, floarea paiului. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime  albăstreá s. f., art. albăstreáua, g. d. art. albăstrélei;… …   Dicționar Român

  • albăstrel — ALBĂSTRÉL, EÁ, ÍCĂ, albăstrei, ele, adj., s.f. 1. adj. Diminutiv a lui albastru. 2. s.f. Plantă erbacee cu flori albastre; albăstriţă (Centaurea cyanus). – Albastru + suf. el. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  albăstrél adj …   Dicționar Român

  • cintaură — cintáură ( re), s.f. – Varietate de albăstriţă (Erythrea centaurium). – var. ţintaură, cintoare. lat. centaurium (sec. XIX); a ajuns destul de comună, datorită folosirii ei în farmacie. Diculescu, Elementele, 483, crede că var. cintoare reproduce …   Dicționar Român

  • floare — FLOÁRE, flori, s.f. I. 1. Parte a plantei care cuprinde organele de reproducere sexuată şi care are de obicei o corolă frumoasă şi variat colorată. ♢ (La sg. cu înţeles colectiv) Salcâmi plini de floare. ♢ loc. adj. În floare = (despre plante)… …   Dicționar Român

  • ghioc — GHIÓC1, ghioci, s.m. (bot.; reg.) Albăstrea. – et. nec. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  GHIÓC2, ghiocuri, s.n. Gen de melci cu cochilia mare, ovală, cu aspect de porţelan, care trăiesc în mările calde (Cypraea); p. restr. cochilia… …   Dicționar Român

  • grâu — GRÂU, (1) s.m., (2) grâne (grâie), s.n. 1. s.m. Gen de plante erbacee din familia gramineelor, cu rădăcina adâncă, cu frunzele lanceolate, cu inflorescenţa în formă de spic, din ale căror boabe se face făină (Triticum); plantă care face parte din …   Dicționar Român