câine

câine
CẤINE, câini, s.m. 1. Animal mamifer carnivor, domesticit, folosit pentru pază, vânătoare etc. (Canis familiaris). ♢ expr. (ir.) A trăi (sau a se înţelege, a se iubi etc.) ca câinele cu pisica sau a se mânca ca câinii, se spune despre două sau mai multe persoane care nu se înţeleg deloc, nu se pot suferi, se duşmănesc şi se ceartă întruna. A tăia frunză la câini = a trândăvi; a nu avea nici o ocupaţie. A trăi ca câinele la stână = a trăi bine. Nu e nici câine, nici ogar = nu are o trăsătură distinctivă, o situaţie clară. Nu-i numai un câine scurt de coadă = mai e şi altcineva sau altceva de felul celui cu care avem de-a face; caracteristica, aspectul în discuţie e comun şi altora. Viaţă de câine = viaţă grea, plină de lipsuri. (ir.) Umblă câinii cu covrigi (sau colaci) în coadă = e mare belşug. ♦ Epitet dat unui om rău, hain. 2. Compuse: (pop.) Câinele-Mare = numele unei constelaţii boreale (din care face parte şi Sirius); Câinele-Mic = numele unei constelaţii boreale, situată între Hidra şi Orion; câine-de-mare = rechin de talie mică, de culoare albastră-cenuşie, cu câte un spin la aripioarele dorsale (Achanthias vulgaris); câinele-babei = larva unor fluturi de noapte, sub formă de vierme mare şi păros, cu un cârlig chitinos la unul dintre capete.[var.: (reg.) cấne s.m.] – lat. canis.
Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

LIMBA-CÂINELUI s. v. arăriel.
Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: Sinonime

SALATA-CÂINELUI s. v. zgrăbunţică.
Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: Sinonime

SALATA-CÂINILOR s. v. sălăţea.
Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: Sinonime

câine-câinéşte loc. adv.
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

pătrunjélul-câinelui s. m. (sil. -trun-)
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

poáma-câinelui s. f.
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

CÂÍN//E câinei m. 1) Mamifer carnivor de talie mijlocie, din familia canidelor, domesticit şi folosit la pază, vânătoare etc. ♢ Nici câine nici ogar se spune despre omul care nu are o poziţie bine determinată. A tăia frunze la câinei a se ocupa cu nimicuri. A trăi ca câineele cu pisica (a se mânca ca câineii) a fi în relaţii rele; a se duşmăni. (Undeva) umblă câineii cu colaci în coadă se spune când cineva crede, că undeva se trăieşte foarte bine. Nu-i numai un câine scurt de coadă mai sunt oameni sau situaţii de felul acesta. 2) fig. Om rău, câinos. ♢ Porc de câine om ticălos. Coadă de câine om de nimic. 3): câineele-Mare constelaţie boreală în care intră şi Sirius. câinele-Mic constelaţie boreală între Hydra şi Orion. câine-de-mare rechin din Marea Neagră de talie mică şi culoare albastră-cenuşie. /<lat. canis
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

cî́ine (cấini), s.m.1. Cîine. – 2. Om fără suflet, tiran. – 3. Masă de dogar. – var. (Mold.) cîne. Mr. cîne, megl. cǫini, istr. căre. lat. canis (Puşcariu 367; REW 1592; Candrea-Dens., 337; DAR); cf. alb. kjiën, it. cane, prov. ca, fr. chien, sp. (gal.) can, port. cão. Forma cîine, cu i posterior (ca mîine, pîine; cf. şi spîimînta), proprie Munt., a fost aproape general adoptată în lit.; totuşi sînt numeroşi scriitori de origine mold. sau trans. care continuă să scrie cîne. Der. cîinărie, s.f. (haită de cîini); cîiner, s.m. (Mold., persoană care strînge cîini vagabonzi); cîinesc, adv. (privitor la cîini; crud, neomenos); cîineşte, adv. (în felul cîinilor; cu cruzime); cîinime, s.f. (haită de cîini); cîinos, adj. (fără suflet); cîinoşie, s.f. (răutate, cruzime). cf. L. Şeineanu, Les noms romans du chien et leurs applications métaphoriques în Mém. Soc. Ling., XIV (1906-8), p. 210-75.
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

  • Caine — bezeichnet: einen Fluss in Bolivien, siehe Río Caine eine Heftromanserie seit 2001, siehe Caine (Heftroman) Der dunkle Prophet eine Hörspielserie von Lausch – Phantastische Hörspiele, siehe Caine (Hörspiel) den fiktiven Minensuchzerstörer U.S.S.… …   Deutsch Wikipedia

  • Caine —   [keɪn],    1) Michael, eigtl.eigentlich Maurice Joseph Micklewhite [ mɪklwaɪt], britischer Schauspieler, * London 14. 3. 1933; zunächst Regisseur und Schauspieler am Theater; seit 1956 Film und Fernsehrollen, bekannt als Darsteller in Kriegs… …   Universal-Lexikon

  • Caine — (spr. kĕn), Thomas Henry Hall, gewöhnlich nur Hall C. genannt, engl. Schriftsteller, geb. 14. Maj 1853 in Runcorn (Cheshire), stammt von Vaters Seite von der Insel Man, die er in Vorträgen und dem anziehenden Buche »The little Manx nation« (1891) …   Meyers Großes Konversations-Lexikon

  • Caine — (spr. kehn), Thomas Henry Hall, engl. Romanschriftsteller, geb. 14. Mai 1853 in Runcorn, lebt auf der Insel Man; schrieb: »The Deemster«, »The scapegoat«, »The eternal city« u.a. – Vgl. Kenyon (1901) …   Kleines Konversations-Lexikon

  • -caine — suff. A synthetic alkaloid anesthetic: eucaine.   [From cocaine.] * * * …   Universalium

  • Caine — Caine, Michael …   Enciclopedia Universal

  • Caine — For similar words and other spellings, see Cane (disambiguation). Caine is a variant spelling of Cain, the eldest son of Adam and Eve in Abrahamic religions.Caine may also refer to: * The Caine Prize for African Writing * La Caine, a commune in… …   Wikipedia

  • caine — cin·cho·caine; co·caine; di·bu·caine; eu·caine; iso·nip·e·caine; lid·o·caine; Met·y·caine; Mono·caine; no·vo·caine; Nu·per·caine; phena·caine; pi·per·o·caine; Pon·to·caine; pro·caine; tet·ra·caine; lig·no·caine; Xy·lo·caine; …   English syllables

  • Caine — Cette page d’homonymie répertorie les différents sujets et articles partageant un même nom. Darian Caine (1973), une actrice américaine. Howard Caine (1926), un acteur américain. Michael Caine (1933), un acteur britannique. Voir aussi Cain  …   Wikipédia en Français

  • Caine — Sp Káinė Ap Caine L u. C Bolivijoje …   Pasaulio vietovardžiai. Internetinė duomenų bazė

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”