cântător

CÂNTĂTÓR, -OÁRE, cântători, -oare, adj., s.m. 1. adj. (Despre oameni) Care cântă, care are voce; (despre păsări) care scoate sunete plăcute, melodioase. 2. s.m. (înv.) Cântăreţ (1) (de profesie). 3. s.m. (înv.) Cântăreţ (2). 4. s.m. (pop.) Cocoş. ♦ (În expr.) (Pe) la cântători = în zorii zilei. – Cânta + suf. -ător.

Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



CÂNTĂTÓR adj. (înv.) cântăreţ. (Pasăre cântătoroare.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



CÂNTĂTÓR s. v. cântăreţ, cocoş, poet.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



cântătór adj. m., s. m., pl. cântătóri; f. sg. şi pl. cântătoáre

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



sturz cântătór s. m. + adj.

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



CÂNTĂT//ÓR cântătoroáre (cântătoróri, cântătoroáre) (despre persoane sau despre păsări) Care cântă frumos; care are darul de a cânta. /a cânta + suf. cântătorător

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX