alcătui


alcătui
ALCĂTUÍ1, alcătuiesc, vb. IV. tranz. 1. A face, a construi, a înjgheba, a întocmi; a compune, a concepe. ♦ refl. A lua fiinţă, a se forma. 2. A forma împreună; a constitui. ♦ refl. A fi format, a consta din... 3. A strânge, a aduna; a aranja. – Din magh. alkotni.
Trimis de ana_zecheru, 02.12.2002. Sursa: DEX '98

ALCĂTUÍ2, alcătuiesc, vb. IV. refl. (reg.) A cădea la învoială; a se înţelege, a se învoi. – Din magh. alkudni.
Trimis de ana_zecheru, 02.12.2002. Sursa: DEX '98

ALCĂTUÍ vb. 1. v. crea. 2. v. redacta. 3. a concepe, a întocmi, a plăsmui, a realiza, (fig.) a urzi. (A alcătui o colecţie de folclor.) 4. a compune, a construi. (A alcătui o frază.) 5. v. constitui. 6. a compune, a constitui, a forma, (rar) a întocmi, (înv.) a înforma, a săvârşi. (Elementele care alcătui un ansamblu.) 7. v. compune.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

alcătuí (a face, a se învoi) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. alcătuiésc, imperf. 3 sg. alcătuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. alcătuiáscă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A ALCĂTU//Í alcătuiiésc tranz. 1) A face să ia fiinţă şi să capete formă definitivă; a întocmi; a elabora. alcătui un plan. alcătui o instrucţiune. 2) (totalităţi, ansambluri etc.) A forma prin reunire; a constitui; a compune. /<ung. alkotni
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE ALCĂTU//Í se alcătuiiéşte intranz. A fi format; a consta; a se consista; a se compune; a se constitui. /<ung. alkotni
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

alcătuí (-uésc, -ít), vb.1. A face, a întocmi, a compune. – 2. A organiza, a aranja. Mag. alkotni (Cihac, II, 475; DAR). – Der. alcătuială, (var. alcătuinţă), s.f. (alcătuire); alcătuitor, s.m. (organizator, care aranjează ceva).
Trimis de blaurb, 24.04.2006. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • alcãtuí — vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. alcãtuiésc, 3 sg. alcãtuiéşte, imperf. 3 sg. alcãtuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. alcãtuiáscã …   Romanian orthography

  • compune — COMPÚNE, compún, vb. III. tranz. 1. (Despre elementele unui întreg) A forma, a alcătui un întreg. ♦ refl. (Despre un întreg) A fi alcătuit, a consta din... 2. A crea, a scrie, a redacta o operă literară, muzicală etc. [Perf. s. compuséi, part.… …   Dicționar Român

  • constitui — CONSTITUÍ, constítui, vb. IV. 1. tranz. şi refl. A (se) alcătui, a (se) forma, a (se) înfiinţa, a (se) organiza. 2. tranz. A avea valoare de..., a fi considerat ca...; a reprezenta. 3. refl. (jur.; în expr.) A se constitui parte civilă = a… …   Dicționar Român

  • forma — FORMÁ, formez, vb. I. tranz. 1. A da fiinţă şi formă unui lucru; a face. ♦ refl. A lua fiinţă, a lua naştere. 2. A educa, a creşte. 3. (Despre mai multe elemente) A alcătui, a compune. ♦ A constitui, a reprezenta. 4. A confecţiona forme de… …   Dicționar Român

  • hemerologie — HEMEROLOGÍE s.f. (Rar) Ştiinţa şi arta de a alcătui calendare. – Din fr. hémérologie. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  hemerologíe s. f., art. hemerología, g. d. hemerologíi, art. hemerologíei Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa:… …   Dicționar Român

  • compila — COMPILÁ, compiléz, vb. I. tranz. A aduna fapte sau păreri din operele diverşilor autori pentru a alcătui o lucrare nouă, fără o contribuţie personală. – Din fr. compiler, lat. compilare. Trimis de LauraGellner, 29.07.2004. Sursa: DEX 98  COMPILÁ …   Dicționar Român

  • construi — CONSTRUÍ, construiesc, vb. IV. tranz. 1. A forma un întreg (o clădire, o maşină etc.) legând în mod trainic şi în ordinea cerută părţile lui componente după un plan prestabilit; a realiza o construcţie de proporţii vaste, care necesită lucrări… …   Dicționar Român

  • întocmi — ÎNTOCMÍ vb. 1. v. crea. 2. v. redacta. 3. v. dresa. 4. v. alcătui. 5. v. aranja. 6. a fixa, a hotărî, a institui, a orândui, a rândui, a stabili, a statornici, (înv.) a aşeza, a lega, a politici, a scoate, a scorni, a tocmi. (A întocmi un impozit …   Dicționar Român

  • colecţiona — COLECŢIONÁ, colecţionez, vb. I. tranz. A aduna, a strânge obiecte de acelaşi fel pentru a face o colecţie. [pr.: ţi o ] – Din fr. collectionner. Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX 98  COLECŢIONÁ vb. v. aduna. Trimis de siveco, 13.09.2007.… …   Dicționar Român

  • consista — CONSISTÁ, pers. 3 consístă, vb. I. intranz. A fi compus, a se alcătui din...; a consta. – Din fr. consister, lat. consistere. Trimis de dante, 30.07.2004. Sursa: DEX 98  CONSISTÁ vb. v. consta …   Dicționar Român