structură — STRUCTÚRĂ, structuri, s.f. I. 1. Mod de organizare internă, de alcătuire a unui corp, a unui sistem; mod de asociere a componenţilor unui corp sau a unui întreg organizat, caracterizat prin forma şi dimensiunile fiecărui element component, cum şi … Dicționar Român
componenţă — COMPONÉNŢĂ, componenţe, s.f. Totalitatea elementelor care alcătuiesc o unitate; compoziţie, alcătuire. – Compon[ent] + suf. enţă (după absent absenţă). Trimis de LauraGellner, 29.07.2004. Sursa: DEX 98 COMPONÉNŢĂ s. alcătuire, compoziţie,… … Dicționar Român
formaţie — FORMÁŢIE, formaţii, s.f. 1. Alcătuire, întocmire, organizare, constituire. 2. (geol.) Strat de roci caracterizate prin anumite particularităţi ale constituţiei lor şi care s au format în anumite condiţii geologice dintr o anumită perioadă de timp … Dicționar Român
constituire — CONSTITUÍRE, constituiri, s.f. Acţiunea de a (se) constitui; alcătuire, formare; întemeiere, înfiinţare, organizare. – v. constitui. Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX 98 CONSTITUÍRE s. 1. alcătuire, creare, desemnare, formare, instituire … Dicționar Român
construcţie — CONSTRÚCŢIE, construcţii, s.f. 1. Clădire executată din zidărie, lemn, metal, beton etc., pe baza unui proiect, care serveşte la adăpostirea oamenilor, animalelor, obiectelor etc.; spec. casă, edificiu, clădire. 2. Faptul de a construi. ♢ loc.… … Dicționar Român
dispoziţie — DISPOZÍŢIE, dispoziţii, s.f. 1. Prevedere obligatorie cuprinsă într o lege sau într un regulament; măsură sau hotărâre luată de un organ ierarhic superior şi obligatorie pentru organul în subordine. ♢ loc. adv. La dispoziţie = la îndemână. ♢ expr … Dicționar Român
economie — ECONOMÍE, (2, 3) economii, s.f. 1. Ansamblul activităţilor umane desfăşurate în sfera producţiei, distribuţiei şi consumului bunurilor materiale şi serviciilor. ♦ Economie naţională = totalitatea activităţilor şi interdependenţelor economice la… … Dicționar Român
aranjament — ARANJAMÉNT, aranjamente, s.n. 1. Faptul de a aranja (într un anumit fel); felul în care este aranjat ceva. 2. Acord, înţelegere, învoială. 3. Prelucrare a unei bucăţi muzicale pentru instrumente sau voce. 4. (mat.) Fiecare dintre grupele de… … Dicționar Român
arhitectură — ARHITECTÚRĂ, s.f. Ştiinţa şi arta de a proiecta şi construi clădiri. ♦ Stilul, caracterul, planul unei (sau unor) clădiri. ♦ Felul în care este construit sau alcătuit ceva. – Din fr. architecture, lat. architectura. Trimis de ana zecheru,… … Dicționar Român
compunere — COMPÚNERE, compuneri, s.f. 1. Acţiunea de a (se) compune şi rezultatul ei; alcătuire, îmbinare. 2. (concr.) Bucată literară sau muzicală; compoziţie. 3. (concr.) Lucrare şcolară asupra unei teme. 4. (lingv.) Sistem de formare a cuvintelor prin… … Dicționar Român
