că

CĂ conj. 1. Introduce propoziţii subordonate: a) completive; Am spus că nu pot veni; b) subiective: Aşa-i c-a venit şi rândul meu?; c) atributive: Gândul că nu pot pleca mă chinuie; d) (cauzale) căci, fiindcă. Hai acasă că-i târziu; e) (consecutive) încât, de. E atât de slab, că-l bate vântul; f) (concesive) deşi, cu toate că, măcar că. Şi omul, că-i om, şi nu poate să înţeleagă; g) (temporale) după ce, când. Acum că ne-am odihnit, pot să-ţi povestesc întâmplarea. 2. (pop.) Şi. Să care bărbatul cu carul şi femeia să împrăştie cu poala, că tot se isprăveşte. 3. (În expr.) Nici că = nu. (Adversativ) Numai că = dar, însă. 4. Într-adevăr, aşa e. Că bine zici d-ta. 5. De ce (nu)! cum (nu)! Că nu mai vine odată. 6. Doar. Da cum nu! Că nu mi-oi feşteli eu obrazul! ♢ (Cu sens restrictiv) Nu că mă laud, dar aşa este. 7. (În formarea unor loc.) Cum că, după ce că, măcar că etc. – lat. quod.

Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX '98



CĂ conj. 1. (consecutiv) de, încât, (înv. şi pop.) cât. (Gemea că îţi era mai mare mila.) 2. (cauzal) căci, deoarece, fiindcă. (Haidem că se face seară.) 3. (adversativ şi restrictiv) şi. (Să care bărbatul cu carul şi femeia cu poala, că tot se isprăveşte.) 4. (adversativ şi restrictiv) v. doar. (că mi-oi feşteli onoarea.) 5. (adversativ şi concesiv) v. deşi. (Calul, că e cu patru picioare şi tot se poticneşte.) 6. (temporal) când. (Acum, că ne-am odihnit, putem pleca.)

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



CĂ conj. v. dacă.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



aşá că loc. conjct.

Trimis de siveco, 02.12.2008. Sursa: Dicţionar ortografic



că conjcţ.

Trimis de siveco, 26.05.2008. Sursa: Dicţionar ortografic



fiínd că vb. + conjcţ.

Trimis de siveco, 03.11.2008. Sursa: Dicţionar ortografic



péntru că loc. conjcţ.

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



CĂ conj. I. (cu funcţie subordonatoare) 1) (exprimă un raport cauzal) Fiindcă; căci; pentru că; deoarece. 2) (exprimă un raport consecutiv) Încât; de. 3) (exprimă un raport concesiv) Deşi; cu toate că; măcar că. El, că-i străin, şi tot are grijă... II. (cu funcţie coordonatoare) 1) (exprimă un raport copulativ) Şi. Numai porunci, că totul era făcut. 2) (exprimă un raport adversativ) Dar; însă. Va veni, numai că mai târziu. /<lat. quod

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



că conj – 1. Căci, fiindcă (introduce prop. cauzale). – 2. Introduce prop. dependente de un conjunctiv. – 3. Introduce prop. dependente de o exclamaţie sau interogaţie. – 4. Ce bine ar fi, măcar să (introduce aceleaşi prop. 2 şi 3, al căror prim termen rămîne neexprimat). – 5. Introduce o prop. care depinde de un vb. "dicendi" sau "sentiendi". – 6. În limba pop., se foloseşte adesea ca expletiv. – 7. Cînd, după ce (exprimă o relaţie temporală). – 8. Dacă (exprimă o relaţie condiţională). – 9. Exprimă o relaţie de consecinţă. – 10. Oricît de, chiar dacă (exprimă o relaţie de opoziţie). – 11. Intră în compunerea unor locuţiuni conjuncţionale cu sens: a) cauzal: fiindcă, pentru că, din pricină că; b) restrictiv: că doar, numai că, atîtă că. – Mr., megl. că, istr. ke. lat. quŏd (Cipariu, Gramatica, 44; Puşcariu 245; REW 6970; Candrea-Dens, 206; DAR; Rosetti, I, 117); cf. bg. kjë, it. che, prov., fr., cat., sp., port. que. cf. căci.

Trimis de blaurb, 03.12.2006. Sursa: DER