căciulă — CĂCIÚLĂ, căciuli, s.f. 1. Obiect confecţionat din blană de oaie sau de alt animal şi care serveşte la acoperirea capului. Bună ziua, căciulă (că stăpânu tău n are gură)! se spune, în bătaie de joc, unuia care nu salută. ♢ expr. A şi lua (sau a şi … Dicționar Român
berc — BERC1, bercuri, s.n. (reg.) Dumbravă, pădurice. – Din magh. berek. Trimis de paula, 02.06.2002. Sursa: DEX 98 BERC2, BEÁRCĂ, berci, ce, adj. 1. (Despre animale) Cu coada scurtă sau scurtată; fără coadă. 2. (Despre căciuli; la f.) Fără vârf,… … Dicționar Român
caracul — CARACÚL, (1) s.m., (2) s.n. 1. s.m. Numele unei rase de oi ai căror miei au blana buclată, asemănătoare cu astrahanul, 2. s.n. Blăniţă de miel aparţinând acestei rase, din care se fac căciuli, paltoane etc. [var.: carachiúl s.m. şi n.] – Din fr.… … Dicționar Român
clapă — CLÁPĂ, clape, s.f. 1. Fiecare dintre dispozitivele instrumentelor muzicale de suflat, care servesc la închiderea sau la deschiderea unor orificii prin care trece curentul de aer ce produce sunetele; fiecare dintre elementele mobile ale… … Dicționar Român
cojocar — COJOCÁR, cojocari, s.m. Bărbat care lucrează sau vinde cojoace, căciuli etc. – Cojoc + suf. ar. Trimis de IoanSoleriu, 28.06.2004. Sursa: DEX 98 COJOCÁR s. (prin Transilv., Maram. şi Ban.) săbău, (Transilv. şi prin Ban.) suciu. Trimis de siveco … Dicționar Român
căciular — CĂCIULÁR, căciulari, s.m. 1. Meseriaş care lucrează căciuli. 2. Infanterist în vechea armată română. – Căciulă + suf. ar. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CĂCIULÁR s. v. dorobanţ. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … … Dicționar Român
căciulire — CĂCIULÍRE, căciuliri, s.f. Faptul de a se căciuli; căciuleală, ploconire. – v. căciuli. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CĂCIULÍRE s. v. înjosire, ploconeală, plo conire, umilire. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … … Dicționar Român
işlic — IŞLÍC, işlice, s.n. Căciulă de blană scumpă sau de postav, de format mare, cilindrică sau cu fundul pătrat (din alt material), purtată de domni, de boieri şi uneori de soţiile lor, iar mai târziu de negustori, de lăutari etc. ♢ expr. A călca (pe… … Dicționar Român
ploconi — PLOCONÍ, ploconesc, vb. IV. refl. 1. A se înclina, a se pleca cu respect, cu multă umilinţă, înaintea cuiva; a saluta cu politeţe (exagerată). 2. A arăta o admiraţie servilă pentru cineva sau ceva; a se linguşi, a se umili, a se căciuli. – Din sl … Dicționar Român
biberet — BIBERÉT, bibereţi, s.m. 1. Blăniţă de culoare maro roşcată imitând blana de biber, obţinută prin sacrificarea mieilor carnabat de câteva luni. 2. Pluş de culoare gri sau maro, din lână sau din fibre sintetice, cu tuşeu moale, folosit pentru… … Dicționar Român
