căciulă

căciulă
CĂCIÚLĂ, căciuli, s.f. 1. Obiect confecţionat din blană de oaie sau de alt animal şi care serveşte la acoperirea capului. Bună ziua, căciulă (că stăpânu-tău n-are gură)! se spune, în bătaie de joc, unuia care nu salută. ♢ expr. A-şi lua (sau a-şi scoate) căciula (de pe cap) = a-şi descoperi capul în semn de salut sau de respect. La aşa cap, aşa căciulă = cum e omul, aşa e şi purtarea lui. A-i ieşi (cuiva) părul prin căciulă = a) a i se urî aşteptând; b) a o duce greu; a sărăci. A fi (sau a se şti, a se simţi) cu musca pe căciulă = a se simţi vinovat. (Asta sau aia e) altă căciulă = (aceasta e) altceva, altă socoteală. A da cu căciula în câini = a fi cu chef, a-şi face de cap. (Bun de) să dai cu căciula-n câini = foarte gustos. ♦ fig. Om, persoană, individ. Câte cinci lei de căciulă. 2. Obiect în formă de căciulă (1) (care serveşte ca acoperământ pentru coşuri, canale etc.). ♦ Partea superioară a ciupercii. – cf. alb. k ë s u l ' ë.
Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX '98

CĂCIÚLĂ s. 1. (Mold. şi Bucov.) cuşmă, (Transilv. şi prin Munt.) şapcă. (Iarna poartă căciulă pe cap.) 2. v. pălărie.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

CĂCIÚLĂ s. v. cap, individ, ins, om, persoană.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

căciúlă s. f., g.-d. art. căciúlii; pl. căciúli
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

CĂCIÚL//Ă căciulăi f. 1) Acoperământ pentru cap confecţionat din blană de miel sau de alt animal; cuşmă. ♢ A schimba căciulăa a-şi schimba atitudinea. A se simţi cu musca pe căciulă a se simţi vinovat. 2) fam. Persoană considerată ca unitate particulară, distinctă faţă de toate celelalte persoane; individ; ins. ♢ De căciulă de fiecare persoană. 3) Obiect în forma unui astfel de acoperământ. [G.-D. căciulii] /cuv. autoht.
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

căciúlă (-ci), s.f.1. Moţ de pene la unele păsări. – 2. Obiect de pus pe cap, caracteristic ţăranului, făcut din blană de miel sau de oaie, cu părul pe din afară. – 3. Pălărie. – 4. Prin sinecdocă, individ, cap. – 5. Partea cărnoasă a ciupercii. – 6. Capac metalic care protejează fitilul la lampa cu petrol. – 7. Accent circumflex. – 8. Acoperiş de paie deasupra stogurilor de fân. – Mr., megl. căţiulă. Origine obscură, dar cu siguranţă expresivă. Prezenţa unor cuvinte ca ciocîrlan (ciocârlan) "pasăre moţată", ciocîrlău "bot", pare a atesta contaminarea temei expresive cioc "plisc", cu coc "obiect rotund", şi în acelaşi timp existenţa unei forme *ciocîrlă, cu r expresiv ca infix, cf. cocîrlă (cocârlă). Pentru forma simplă, fără r, care trebuia să fie *ciocilă sau *cioculă se poate avea în vedere o metateză căciulă, ca în gămăliemăgălie, ciocancocean, etc. Oricum, nu este probabilă o der. de la lat. Puşcariu, Lr., 179, îl consideră cuvînt autohton şi Graur, BL, V, 92, afirmă că nu poate proveni din lat. Explicaţiile care s-au încercat pînă acum nu sunt suficiente (o prezentare deja învechită în Jb., XV, 108). Este puţin probabilă der. din alb. indicată de Cihac, II, 715 (cf. Meyer 190; Treimer, ZRPh., XXXVIII, 392; Rosetti, II, 112); contrariul pare mai sigur. Philippide, II, 702, indică numai că termenul este "obscur", în timp ce Puşcariu, lat. ti, 53, pleca de la un lat. *cat- cu suf. -cula. Pentru Berneker 466 şi Sandfeld 94, este cuvînt balcanic de origine incertă. Pascu, suf., 248, sugerează un lat. *catteula, de la *cattea "pisică", pe cît de artificios pe atît de improbabil. În sfîrşit, Vasmer, Jagič-Festschrift, Berlin 1908, 273, explică sb. košulja prin lat. casula; ipoteză dificilă, îmbunătăţită în parte de Scriban, Arhiva, XXVIII, 238 (urmat de Pascu, I, 60 şi REW 1752), care sugerează lat. casĭbŭla, var. de la casŭbŭla. Plecînd de la acelaşi etimon, Popa-Lisseanu, Limba romînă în izvoarele istorice medievale, Bucarest, 1940, 25, a propus gr. ϰασοῦλα, pe care Giuglea, Dacor., X, 111, datorită unor dificultăţi fonetice, îl transformă într-un lat. *caciubla sau *caciulla, extrem de improbabil. Der. căciular, s.m. (persoană care face căciuli; poreclă a soldaţilor infanterişti, în războiul din 1877); căciulat, adj. (cu căciulă; moţat); căciulată, adj. (oaie cu multă lînă pe cap); căciuleală, s.f. (adulare, umilinţă); căciuli, vb. (a aduna, a se umili); căciulie, s.f. (moţ de pene; mîner; bulb de usturoi sau de ceapă). Probabil provin din rom. alb. këculj(ë) "moţ", këculjer "ciocîrlan", këculoń "a avea urechile căzute", ngr. ϰατσοῦλα "bonetă" (care ar putea deriva şi de la lat. casula, cf. Meyer, Neugr. St., IV, 29), ϰατσοῦλι "creasta cocoşului", ϰατσουλιέρι "ciocîrlan"; bg. kačula "bonetă; moţ", kačulat "moţat", kačulka "bonetă", kačuljă se "a-şi pune pe cap" (cf. Candrea, Elemente, 402; Romansky 108; Capidan, Raporturile, 202); mag. kacsul(y)a "pălărie"; kacsulia "capră albă cu capul negru" (cf. căcior).
Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

См. также в других словарях:

  • ţurcă — ŢÚRCĂ1, ţurci, s.f. Beţisor ascuţit la ambele capete, cu care se joacă copiii, încercând să l arunce cât mai departe cu ajutorul altui băţ mai lung; jocul la care se foloseşte acest beţişor. – cf. ucr., rus. c u r k a. Trimis de laura tache,… …   Dicționar Român

  • clăbăţ — CLĂBẮŢ, clăbéţe s.f. Căciulă din blană de oaie. (din sb. klobuc = căciulă) Trimis de tavi, 30.05.2004. Sursa: DER  clăbắţ ( béţe), s.n. – Căciulă din piele de miel cu blană. sb. klobuc căciulă (DAR). De la o formă dim. derivă clăbucet, s.n.… …   Dicționar Român

  • cuşmă — CÚŞMĂ, cuşme, s.f. (reg.) 1. Căciulă. 2. Pătură groasă de lână. – Din ucr. kučma. Trimis de ionel bufu, 01.08.2004. Sursa: DEX 98  CÚŞMĂ s. v. căciulă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  cúşmă s. f., g. d …   Dicționar Român

  • calpac — CALPÁC, calpace, s.n. (înv.) Căciulă mare sferică sau cilindrică, de piele neagră, tivită cu blană scumpă, pe care o purtau domnul şi boierii mari (mai târziu şi negustorii străini). ♦ Căciulă purtată la unele uniforme militare. – Din tc. kalpak …   Dicționar Român

  • Mircea Florian (musician) — Mircea Florian Also known as Florian din Transilvania M. A. N. Florian FloriMan Born December 5, 1949 (1949 12 05) (age 61) Satu Mare, Romania Genres Folk revival, f …   Wikipedia

  • cască — CÁSCĂ, căşti, s.f. 1. Acoperământ pentru cap, făcut din metal, din piele sau din cauciuc şi folosit de militari, de unii sportivi şi de unii muncitori pentru protecţia capului. ♦ Dispozitiv metalic în atelierele de coafat, în forma unei căciuli,… …   Dicționar Român

  • cucă — CÚCĂ1, cuci, s.f. Căciulă înaltă, uneori împodobită cu pene (de struţ), pe care o purtau căpeteniile turceşti şi domnitorii români în timpul ceremoniilor. – Din tc. kuka. Trimis de cristi, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  CÚCĂ2, cuci, s.f. (Rar)… …   Dicționar Român

  • căciuli — CĂCIULÍ, căciulesc, vb. IV. refl. A se ploconi în faţa cuiva spre a obţine ceva; a cere ceva în chip umil; a se pleca. – Din căciulă. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  CĂCIULÍ vb. v. înjosi, ploconi, umili. Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

  • gugiuman — GUGIUMÁN, gugiumane, s.n. Căciulă de samur purtată, în trecut, de domnitori şi de boieri, ca semn al demnităţii lor. – Din tc. gücemin. Trimis de gall, 24.11.2007. Sursa: DEX 98  gugiumán s. n. (sil. giu ), pl. gugiumáne Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

  • îndesa — ÎNDESÁ, îndés, vb. I. 1. tranz. A apăsa, a presa ca să încapă cât mai mult într un spaţiu restrâns, a vârî cu forţa (într un spaţiu limitat); a înghesui, a bucşi. ♦ A face cât mai compact (un material). 2. tranz. A şi aşeza pălăria, căciula,… …   Dicționar Român


Поделиться ссылкой на выделенное

Прямая ссылка:
Нажмите правой клавишей мыши и выберите «Копировать ссылку»