călăreţ

călăreţ
CĂLĂRÉŢ, -EÁŢĂ, călăreţi, -e, adj., subst. 1. adj., s.m. şi f. (Persoană) care călăreşte, (sportiv) care practică călăria. ♦ (înv.) Călăraş (1). 2. s.m. Denumire dată unor piese şi instrumente: a) placă mică de metal care se prinde în partea superioară a unei fişe dintr-o cartotecă de bibliotecă sau de contabilitate; b) mică piesă de sârmă de forma literei U, care se aşază răsturnată pe braţele unei balanţe pentru a obţine echilibrul; c) mică piesă de sârmă îndoită în formă de U, care serveşte la închiderea unui circuit; d) bară scurtă de oţel şi de beton, folosită ca armătură suplimentară în zona de reazem a unei grinzi de beton armat. – lat. caballaricius.
Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

Călăreţ ≠ pedestru
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

CĂLĂRÉŢ s. 1. v. cavalerist. 2. (tehn.) cavaler. (călăreţ la o balanţă.)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

călăréţ adj. m., s. m., pl. călăréţi; f. sg. călăreáţă, pl. călăréţe
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

CĂLĂRÉŢ călăreţi m. 1) Persoană care merge călare pe cal. 2) Sportiv care practică sportul numit călărie. /<lat. caballaricius
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • călare — CĂLÁRE adv. (Adesea adjectival) încălecat pe cal, pe alt animal sau, p. ext., pe un obiect. ♢ expr. De( a) călare = a) călărind, încălecat; din fuga calului, de pe cal; b) fig. fără odihnă. Nici călare, nici pe jos = nici aşa, nici aşa. A fi… …   Dicționar Român

  • cavaler — CAVALÉR, cavaleri, s.m. 1. (În Roma antică) Membru al ordinului ecvestru, inferior ordinului senatorial. ♦ (În evul mediu, în apusul şi în centrul Europei) Titlu nobiliar conferit, iniţial pentru fapte de arme, de rege sau de un reprezentant al… …   Dicționar Român

  • jocheu — JOCHÉU, jochei, s.m. Călăreţ specializat în conducerea cailor la alergările de galop şi de obstacole de pe hipodrom. [var.: jochéi s.m.] – Din fr., engl jockey. Trimis de cata, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  JOCHÉU s. v. fecior, lacheu, valet.… …   Dicționar Român

  • ecvestru — ECVÉSTRU, Ă, ecveştri, stre, adj. De călăreţ, călare; (despre opere plastice) care reprezintă o persoană călare. – Din fr. équestre, lat. equestris. Trimis de LauraGellner, 10.06.2004. Sursa: DEX 98  ECVÉSTRU adj. călare. (O statuie ecvestru.)… …   Dicționar Român

  • voltă — VÓLTĂ, volte, s.f. 1. Mişcare în formă de cerc sau de arc de cerc. ♦ fig. Schimbare (bruscă) în atitudine, trecere subită de la o concepţie la alta. ♦ (Scrimă) Mişcare (de rotaţie) făcută pentru a evita loviturile adversarului. 2. Manevră de… …   Dicționar Român

  • Canton d'Axat — Situation du canton d Axat dans le département Aude Administration Pays France Région …   Wikipédia en Français

  • Canton d’Axat — Canton d Axat Canton d Axat Situation du canton d Axat dans le département Aude Administration Pays France Région …   Wikipédia en Français

  • deroba — DEROBÁ, derobez, vb. I. refl. (Despre cai) A părăsi brusc direcţia impusă de călăreţ în momentul când nu poate trece de un obstacol; a se întoarce în loc. ♦ fig. A se sustrage, a se eschiva de la ceva. – Din fr. dérober. Trimis de RACAI,… …   Dicționar Român

  • gonaci — GONÁCI, gonaci, s.m. 1. (pop.) Hăitaş2. 2. (Rar) Cal sprinten, care fuge repede. 3. Călăreţ uşor înarmat în vechea armată, care de obicei îndeplinea misiuni de cercetare. – Goni + suf. aci. cf. bg. g o n a č. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa:… …   Dicționar Român

  • meharist — meharíst s. m., pl. meharíşti Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  MEHARÍST s.m. Călăreţ pe un mehari. [< fr. méhariste]. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN  MEHARÍST s. m. călăreţ pe un mehari. (< …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”