căpătuire

căpătuire
CĂPĂTUÍRE, căpătuiri, s.f. Căpătuială. ♦ (fam.) Căsătorie. – v. căpătui.
Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

CĂPĂTUÍRE s. v. îmbogăţire.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

CĂPĂTUÍRE s. v. căsătorie.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

căpătuíre s. f., g.-d. art. căpătuírii; pl. căpătuíri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • căpătuială — CĂPĂTUIÁLĂ, căpătuieli, s.f. Faptul de a (se) căpătui; p. ext. îmbogăţire, parvenire; căpătuire; (concr.) rost, stare, avere. [pr.: tu ia ] – Căpătui + suf. eală. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  CĂPĂTUIÁLĂ s. v. îmbogăţire …   Dicționar Român

  • mercantil — MERCANTÍL, Ă, mercantili, e, adj. (livr.) 1. Comercial, negustoresc. 2. (peior.) Care se preocupă numai de câştigul material, care urmăreşte în orice împrejurare să profite; interesat, materialist. ♦ (Despre sentimente) Bazat pe interese… …   Dicționar Român

  • îmbogăţire — ÎMBOGĂŢÍRE, îmbogăţiri, s.f. Acţiunea de a (se) îmbogăţi şi rezultatul ei. – v. îmbogăţi. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ÎMBOGĂŢÍRE s. 1. căpătuială, căpătuire, chiverni seală, chivernisire, înavuţire, parvenire, pricopsire.… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”