Dicționar Român. 2013.
căra — CĂRÁ, car, vb. I. 1. tranz. A duce ceva dintr un loc în altul; a transporta (în cantităţi mari). ♢ expr. A căra apa cu ciurul = a munci în gol, a se agita fără rezultat. A căra cuiva (la) pumni (sau palme, gârbace etc.) = a da cuiva multe… … Dicționar Român
cărăuşie — CĂRĂUŞÍE, cărăuşii, s.f. Transport de mărfuri sau de persoane (în vehicule cu tracţiune animală), de obicei pe baza unui contract. ♦ Ocupaţia de cărăuş (1); cărăuşit, harabagie. [pr.: ră u ] – Cărăuş + suf. ie. Trimis de valeriu, 13.09.2007.… … Dicționar Român
harabagie — HARABAGÍE s.f. (reg.) Cărăuşie. – Harabagiu + suf. ie. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 HARABAGÍE s. v. cărăuşie, cărăuşit. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime harabagíe s. f., art … Dicționar Român
sechereşie — SECHEREŞÍE s. v. cărăuşie, cărăuşit. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
sechereşit — SECHEREŞÍT s. v. cărăuşie, cărăuşit. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
