aleluia

ALELÚIA interj. Exclamaţie care apare ca un refren de laudă în cântări bisericeşti. ♢ expr. (fam.) A-i cânta (cuiva) aleluia = a lua parte la îmormântarea cuiva, a îmormânta pe cineva. ♦ (fam.) S-a sfârşit! s-a terminat! amin! [var.: alilúia interj.] – Din sl. aleluija.

Trimis de ana_zecheru, 28.07.2007. Sursa: DEX '98



ALELÚIA interj. v. adio, amin, gata.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



alelúia interj.

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



ALELÚIA interj. (se foloseşte în cântări bisericeşti ca refren de laudă pentru Dumnezeu). ♢ A cânta cuiva aleluia a înmormânta pe cineva. /<sl. aleluija

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



alelúia, interj. – Exclamaţie care figurează în cîntările bisericeşti. – var. aliluia. Mgr. ἀλληλούια (din ebr. hallelū Jah), direct din gr. în cazul var., iar la cealaltă formă prin intermediul sl. aleluja. – Der. ler, interj. proprie poeziei pop. cu caracter religios, cum sînt colindele (D. Dan, apud Bogrea, Analele Dobrogei, XV, 171); dacă această ipoteză este exactă (cf. var. ailerui, lerui, leroi) este cuv. contemporan cu cele care alcătuiesc fondul lat. al rom.

Trimis de blaurb, 29.04.2006. Sursa: DER



aleluia! interj. 1. gata!, s-a terminat! 2. asta-i tot! (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)

Trimis de blaurb, 18.07.2007. Sursa: Neoficial