alergare


alergare
ALERGÁRE, alergări, s.f. Acţiunea de a alerga; alergătură. ♦ (Mai ales la pl.) Probă atletică de fugă pe anumite distanţe. ♦ Cursă de cai. – v. alerga.
Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

ALERGÁRE s. 1. cursă, (reg.) încurare, (înv.) curs. (alergare de cai.) 2. v. fugă. 3. v. alergătură.
Trimis de siveco, 21.10.2007. Sursa: Sinonime

alergáre s. f., g.-d. art. alergării; pl. alergări
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ALERG//ÁRE alergareări f. 1) v. A ALERGA. 2) Probă atletică constând din fuga pe anumite distanţe. alergareări de viteză. alergareări cu obstacole. 3) Curse de cai. /v. a alerga
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • cros — CROS, crosuri, s.n. Cursă sportivă de alergare pe teren variat şi cu obstacole (naturale şi artificiale), în care participanţii trebuie să parcurgă o anumită distanţă, pe un traseu dinainte stabilit, cu respectarea anumitor norme tehnice. – Din… …   Dicționar Român

  • fugă — FÚGĂ1, fugi, s.f. 1. Deplasare cu paşi mari şi repezi; alergare, goană. ♢ loc. adv. Din (sau în) fugă sau (reg.) de a fuga = în timp ce fuge, fugind; p. ext. în grabă, în treacăt, fără o examinare mai atentă. Pe fugă = repede, grăbit. Cu fuga =… …   Dicționar Român

  • alerga — ALERGÁ alérg, vb. I. intranz. 1. A merge repede; a goni; a fugi. 2. A fugi după cineva sau ceva pentru a l ajunge, a l prinde. ♦ tranz. A fugări pe cineva. 3. A se grăbi într o direcţie sau către un scop. ♦ A recurge la cineva ca la o sursă de… …   Dicționar Român

  • fond — FOND, fonduri, s.n. I. 1. (În corelaţie cu formă) Conţinut. ♢ Articol de fond = articol care tratează o problemă actuală importantă; editorial. Fond lexical (lexic) principal sau fondul principal (de cuvinte) = partea esenţială a vocabularului… …   Dicționar Român

  • fuleu — FULÉU, fulee, s.n. 1. Alergare în pas mare, mâinile mişcându se în ritmul picioarelor. 2. Distanţa parcursă de un cal din momentul când se desprinde de pământ şi până îl atinge din nou, marcată de două urme succesive ale aceluiaşi picior. – Din… …   Dicționar Român

  • jogging — s.n. Alergare uşoară practicată pentru întreţinerea sănătăţii. [pr.: gióghing] – cuv. engl. Trimis de cata, 27.04.2002. Sursa: DEX 98  JOGGING [pr.: gióghing] n. Alergare uşoară practicată pentru întreţinerea sănătăţii. /cuv. engl …   Dicționar Român

  • sprinta — SPRINTÁ, sprintéz, vb. I. intranz. A şi mări viteza de deplasare în timpul unei probe sportive (de obicei în finalul ei); a se deplasa în fugă cu viteza maximă (într o probă sportivă). – Din fr. sprinter. Trimis de LauraGellner, 25.07.2004. Sursa …   Dicționar Român

  • alergătură — ALERGĂTÚRĂ, alergături, s.f. Alergare. ♢ expr. O alergătură de cal = măsură aproximativă (nu prea mare) de distanţă. ♦ Deplasare continuă pentru îndeplinirea unor treburi; du te vino. ♢ expr. Cal de alergătură = cal sau, fig., om întrebuinţat la… …   Dicționar Român

  • cavalcadă — CAVALCÁDĂ, cavalcade, s.f. Plimbare călare făcută în grup; goană, alergare (cu cai). ♦ Grup de persoane care fac împreună o plimbare călare. – Din fr. cavalcade (< it.). Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX 98  cavalcádă s. f., g. d. art …   Dicționar Român

  • cursă — CÚRSĂ1, curse, s.f. 1. Distanţă parcursă regulat de un vehicul pe acelaşi itinerar şi conform unui orar stabilit. ♦ (concr.) Vehicul care parcurge o astfel de distanţă. 2. Distanţă parcursă de o piesă între punctele extreme într o mişcare… …   Dicționar Român