damnabil

damnabil
DAMNÁBIL, -Ă, damnabili, -e, adj. Demn de condamnat, demn de blestemat. – Din fr. damnable, lat. damnabilis.
Trimis de ionel_bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

damnábil adj. m., pl. damnábili; f. sg. damnábilă, pl. damnábile
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

DAMNÁBIL, -Ă adj. Demn de blestem, de a fi condamnat. [cf. fr. damnable, lat. damnabilis].
Trimis de LauraGellner, 29.04.2006. Sursa: DN

DAMNÁBIL, -Ă adj. care merită să fie blestemat, condamnat. (< fr. damnable, lat. damnabilis)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • condamnabil — CONDAMNÁBIL, Ă, condamnabili, e, adj. Care merită să fie condamnat, dezaprobat; reprobabil. – Din fr. condamnable. Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX 98  Condamnabil ≠ necondamnabil Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime … …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”