alergător


alergător
ALERGĂTÓR, -OÁRE, alergători, -oare, adj., subst. I. adj. Care aleargă. ♢ Piatră alergătoare (şi substantivat, f.) = piatra de moară care se învârteşte spre a măcina boabele. Păsări alergătoare (şi substantivat, f.) = păsări din ţările calde, având picioare lungi, cu care aleargă foarte repede. II. s.m. şi f. 1. Atlet care concurează la probe de alergări. 2. (Rar) Curier (însărcinat cu transmiterea unui mesaj). 3. Cal de curse. III. s.f. 1. Dispozitiv pe care se pun mosoare cu fire pentru a face urzeala la războaiele de ţesut ţărăneşti. 2. (înv.) Parc vast, împrejmuit, în care erau ţinute anumite animale şi în care se organizau vânători. – Alerga + suf. -ător.
Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

alergătór adj. m., s. m., pl. alergătóri; (atletă, pasăre) f. sg. şi pl. alergătoáre
Trimis de siveco, 13.07.2006. Sursa: Dicţionar ortografic

ALERGĂTÓR1 alergători m. 1) Sportiv care participă la probe de alergări. alergător pe distanţe lungi. alergător pe distanţe scurte. 2) Cal de curse. /a alerga + suf. alergătorător
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

ALERGĂT//ÓR2 alergătoroáre (alergătoróri, alergătoroáre) Care aleargă. ♢ Pas alergător fugă. (Păsări) alergătoroare păsări de talie mare, din ţările calde, cu aripi nedezvoltate deplin, dar având picioarele lungi adaptate la alergare. Piatră alergătoroare piatră de moară care se învârte, măcinând boabele. /a alerga + suf. alergătorător
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

alergător, alergători s.m. 1. (intl.) complice al unui spărgător de locuinţe care supraveghează obiectivul pentru a afla obiceiurile proprietarilor 2. (la pl.) încălţăminte (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
Trimis de blaurb, 18.07.2007. Sursa: Neoficial

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • alerga — ALERGÁ alérg, vb. I. intranz. 1. A merge repede; a goni; a fugi. 2. A fugi după cineva sau ceva pentru a l ajunge, a l prinde. ♦ tranz. A fugări pe cineva. 3. A se grăbi într o direcţie sau către un scop. ♦ A recurge la cineva ca la o sursă de… …   Dicționar Român

  • hurdler — s.m. Alergător în proba de garduri. [pr.: hárdlăr] – cuv. engl. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  HURDLER s.n. (Sport) Alergător specializat în cursele de garduri. [pron. ar dlăr. / < engl. hurdler] …   Dicționar Român

  • pas — PAS1 interj. Cuvânt folosit de un jucător de cărţi pentru a arăta că nu vrea sau nu poate să deschidă jocul, să participe la joc (în turul respectiv). – Din fr. [je] passe. Trimis de valeriu, 05.01.2008. Sursa: DEX 98  PAS2, pasuri, s.n. 1. Drum …   Dicționar Român

  • sprinter — SPRÍNTER, Ă, sprinteri, e, s.m. şi f. Atlet specializat în alergări pe distanţe scurte sau înzestrat cu capacitatea de a sprinta în finalul unei curse mai lungi. – Din fr., engl. sprinter. Trimis de LauraGellner, 04.01.2009. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

  • carab — CARÁB, carabi, s.m. Coleopteră cu corpul alungit şi picioare lungi, distrugătoare de (larve de) insecte (Carabus auratus). – Din fr. carabe. Trimis de valeriu, 11.02.2003. Sursa: DEX 98  caráb s. m., pl. carábi Trimis de siveco, 10.08.2004.… …   Dicționar Român

  • droma — elem. alergător . (< fr. droma , cf. gr. dromas, agil) Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN …   Dicționar Român

  • fugaci — FUGÁCI, CE, fugaci, ce, adj., s.m. 1. adj. (Despre cai) Bun alergător, iute la fugă; fugar. ♦ (Substantivat, m.) Cal. 2. adj. fig. (livr.) Trecător, fugitiv. 3. s.m. Nume dat mai multor specii de păsări migratoare de mărimea unui porumbel, cu… …   Dicționar Român

  • miler — s.m. (Sport) Alergător specializat în proba de o milă (1609,4 m). [pron. mailer. / < engl. miler]. Trimis de LauraGellner, 09.06.2005. Sursa: DN …   Dicționar Român

  • vitezist — vitezíst s. m., pl. vitezíşti Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  VITEZÍST s.m. (Sport) Alergător la proba de viteză. [< viteză + ist]. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN …   Dicționar Român