alergătură


alergătură
ALERGĂTÚRĂ, alergături, s.f. Alergare. ♢ expr. O alergătură de cal = măsură aproximativă (nu prea mare) de distanţă. ♦ Deplasare continuă pentru îndeplinirea unor treburi; du-te-vino. ♢ expr. Cal de alergătură = cal sau, fig., om întrebuinţat la toate corvezile. – Alerga + suf -ătură.
Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

ALERGĂTÚRĂ s. 1. alergare, fugă, goană, umblătură, umblet, (reg.) ştrapaţ, (Ban.) prepurtare, (prin Transilv.) ştrapă. (După ceasuri de alergătură şi-a rezolvat problema.) 2. cursă, drum. (A făcut două alergătură în piaţă.) 3. v. fugă.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

alergătúră s. f., g.-d. art. alergătúrii; pl. alergătúri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ALERGĂTÚR//Ă alergăturăi f. 1) v. A ALERGA. 2) Mişcare istovitoare dintr-un loc în altul (adesea fără rost) după diverse treburi. /a alerga + suf. alergăturăătură
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • cursă — CÚRSĂ1, curse, s.f. 1. Distanţă parcursă regulat de un vehicul pe acelaşi itinerar şi conform unui orar stabilit. ♦ (concr.) Vehicul care parcurge o astfel de distanţă. 2. Distanţă parcursă de o piesă între punctele extreme într o mişcare… …   Dicționar Român

  • umblătură — UMBLĂTÚRĂ, umblături, s.f. (pop.) Umblat1, mers; umblare. ♦ Fel de a umbla, de a duce picioarele în mers. – Umbla + suf. ătură. Trimis de cata, 07.04.2003. Sursa: DEX 98  UMBLĂTÚRĂ s. 1. umblare, umblat, umblet. (După multă umblătură, a reuşit.) …   Dicționar Român

  • alergare — ALERGÁRE, alergări, s.f. Acţiunea de a alerga; alergătură. ♦ (Mai ales la pl.) Probă atletică de fugă pe anumite distanţe. ♦ Cursă de cai. – v. alerga. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ALERGÁRE s. 1. cursă, (reg.) încurare, (înv …   Dicționar Român

  • fugă — FÚGĂ1, fugi, s.f. 1. Deplasare cu paşi mari şi repezi; alergare, goană. ♢ loc. adv. Din (sau în) fugă sau (reg.) de a fuga = în timp ce fuge, fugind; p. ext. în grabă, în treacăt, fără o examinare mai atentă. Pe fugă = repede, grăbit. Cu fuga =… …   Dicționar Român

  • repeziş — REPEZÍŞ, repezişuri, s.n. 1. Mişcare violentă; goană, alergătură; năvală. ♦ fig. Izbucnire, precipitare. 2. Pantă abruptă; povârniş foarte înclinat. 3. Porţiune din cursul unui râu unde apa curge foarte repede. – Repede + suf. iş. Trimis de… …   Dicționar Român

  • trepăda — TREPĂDÁ, trépăd, vb. I. intranz. (pop.) 1. A alerga sau a merge fără astâmpăr de colo până colo; a se agita. 2. (Despre cai) A merge la trap. [prez. ind. şi: treápăd] – lat. trepidare. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  TREPĂDÁ… …   Dicționar Român

  • ştrapaţ — ŞTRAPÁŢ s. v. alergare, alergătură, caznă, chin, efort, forţare, fugă, goană, muncă, osteneală, sforţare, silinţă, strădanie, străduinţă, trudă, umblă tură, umblet, zbatere. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  ştrapáţ s. n., pl.… …   Dicționar Român

  • ştrapă — ŞTRÁPĂ s. v. alergare, alergătură, fugă, goană, umblătură, umblet. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  ştrápă s.f. (reg.) 1. muncă, osteneală; alergătură. 2. (în loc. adj.) de ştrapă = de corvoadă. Trimis de blaurb, 23.02.2007. Sursa …   Dicționar Român

  • alerga — ALERGÁ alérg, vb. I. intranz. 1. A merge repede; a goni; a fugi. 2. A fugi după cineva sau ceva pentru a l ajunge, a l prinde. ♦ tranz. A fugări pe cineva. 3. A se grăbi într o direcţie sau către un scop. ♦ A recurge la cineva ca la o sursă de… …   Dicționar Român

  • cal — s. 1. (zool.) cabalină, (pop. şi depr.) mărţână. 2. (iht.) cal de mare (Hippocampus hippocampus) v. căluţ de mare. 3. (tehn.) căluşel, război. (cal la moara de vânt.) 4. (tehn.) scaun. (cal la scăunoaie.) Trimis de siveco, 31.08.2005. Sursa …   Dicționar Român