declina

DECLINÁ, declín, vb. I. 1. tranz. A trece un substantiv, un adjectiv, un pronume, un numeral sau un articol prin toate cazurile gramaticale. 2. tranz. (Rar; în expr.) A-şi declina numele, calitatea etc. = a-şi spune numele, calitatea etc.; a se prezenta. 3. Tranz A refuza să-şi asume o sarcină, o răspundere, o funcţie, a nu vrea să soluţioneze un litigiu etc. 4. tranz. A pune la îndoială, a nu admite, a nu recunoaşte competenţa cuiva sau a ceva. 5. intranz. (Rar; despre aştri) A coborî spre asfinţit; a apune, a scăpăta. – Din fr. décliner, lat. declinare.

Trimis de dante, 14.07.2004. Sursa: DEX '98



DECLINÁ vb. (gram.) (înv.) a (se) pleca. (A declina un substantiv.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



DECLINÁ vb. v. apune, asfinţi, coborî, dispărea, pieri, pleca.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



decliná vb. (sil. -cli-), ind. prez. 1 sg. declín, 3 sg. şi pl. declínă

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A DECLINÁ¹ declín tranz. 1) (substantive, adjective, pronume, numerale, articole) A trece prin cazuri şi numere schimbând forma. 2) înv. (nume de persoană) A face să fie cunoscut; a prezenta; a recomanda. 3) (sarcini, propuneri) A supune unei soluţionări negative; a respinge. 4) (funcţii) A refuza de a-şi asuma. 5) A pune la îndoială; a considera ca fiind nesigur. /<fr. décliner, lat. decli-nare

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



A DECLINÁ² pers. 3 declínă intranz. (despre aştri) A se lăsa spre sau după orizont; a asfinţi; a apune; a scăpăta; a coborî. /<fr. décliner, lat. declinare

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



DECLINÁ vb. I. 1. tr. A trece un nume (substantiv, adjectiv etc.) prin toate cazurile gramaticale. 2. tr. A refuza să-şi asume o sarcină, o funcţie etc. 3. intr. (Rar; despre aştri) A coborî către asfinţit, a apune. 4. tr. A nu recunoaşte, a nu admite ceva, a refuza să admită. 5. tr. A-şi declina numele, calitatea = a-şi spune numele, calitatea. [P.i. declín. / < lat. declinare, cf. fr. décliner].

Trimis de LauraGellner, 04.05.2006. Sursa: DN



DECLINÁ vb. I. tr. 1. a trece un substantiv, adjectiv, pronume, numeral sau articol prin toate cazurile gramaticale. 2. a respinge, a refuza, a contesta, a nu-şi asuma o sarcină, o funcţie etc. o a-şi declina competenţa = a nu-şi recunoaşte competenţa (autoritatea, capacitatea de a se pronunţa într-o problemă); a-şi declina orice răspundere = a nu-şi asuma răspunderea. 3. a nu recunoaşte, a nu admite ceva. 4. a-şi declina numele, calitatea = a-şi spune numele, calitatea; a se prezenta. II. intr. (despre aştri) a coborî către asfinţit, a apune. ♢ (fig.) a decădea, a fi în declin; a-şi pierde vigoarea, importanţa. (< fr. décliner, lat. declinare)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN