decroşa

DECROŞÁ, decroşez, vb. I. 1. tranz. A desprinde ceva care a fost agăţat. 2. refl. (Despre o maşină electrică) A se desprinde. 3. refl. (Despre strate geologice) A se deplasa în plan orizontal de-a lungul unei spărturi. – Din fr. décrocher.

Trimis de dante, 13.07.2004. Sursa: DEX '98



DECROŞÁ vb. (tehn.) a (se) desprinde. (A decroşa o maşină electrică.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



decroşá vb. (sil. -cro-), ind. prez. 1 sg. decroşéz, 3 sg. şi pl. decroşeáză, 1 pl. decroşăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. decroşéze; ger. decroşând

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A DECROŞ//Á decroşaéz tranz. (obiecte agă-ţate sau prinse) A desprinde, a scoate din cârlig (sau din cui), detaşând. decroşa un tablou suspendat. decroşa receptorul telefonic. /<fr. décrocher

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



DECROŞÁ vb. I. 1. tr. A desprinde un obiect din cârligul în care este agăţat. 2. refl. (Despre o maşină electrică) A se opri din mers, a ieşi din regimul de funcţionare normal. 3. (mil.) A rupe contactul cu inamicul. [P.i. 3,6 -şează, ger. -şând. / < fr. décrocher].

Trimis de LauraGellner, 18.02.2005. Sursa: DN



DECROŞÁ vb. I. tr. a desprinde ceva care a fost agăţat. II. refl. 1. (despre o maşină electrică) a se opri din mers, a ieşi din regimul de funcţionare. 2. (mil.) a rupe contactul cu inamicul. 3. (despre straturi geologice) a se deplasa orizontal de-a lungul unei fracturi. (< fr. décrocher)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN