decurionat

decurionat
decurionát s. n.
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

DECURIONÁT s.n. Demnitatea sau funcţia de decurion. [pron. -ri-o-. / < fr. décurionat].
Trimis de LauraGellner, 18.02.2005. Sursa: DN

DECURIONÁT s. n. demnitatea, funcţia de decurion. (< fr. décurionat)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • décurionat — ● décurionat nom masculin Fonctions du décurion …   Encyclopédie Universelle

  • décurionat — (dé ku ri o na) s. m. Charge, dignité de décurion …   Dictionnaire de la Langue Française d'Émile Littré

  • décurional — ● décurional, décurionale, décurionaux adjectif Relatif au décurion ou au décurionat …   Encyclopédie Universelle

  • décurionale — ● décurional, décurionale, décurionaux adjectif Relatif au décurion ou au décurionat …   Encyclopédie Universelle

  • décurionaux — ● décurional, décurionale, décurionaux adjectif Relatif au décurion ou au décurionat …   Encyclopédie Universelle

  • decurional — decurionál adj. m., pl. decurionáli; f. sg. decurionálă, pl. decurionále Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  DECURIONÁL, Ă adj. Referitor la decurion sau decurionat. [pron. ri o …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”