dedeţel

dedeţel
DEDEŢÉL s.m. v. dediţel.
Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

dedeţél (dedeţéi), s.m. – Anemonă (Anemona pulsatilla). – var. dediţă, dediţel. sl. dĕdŭ "bunic", dĕdica "bunicuţ" (Spitzer, Dacor., III, 649; Candrea; Scriban), pe baza aspectului florii, cf. numele său german graues Bergmännchen. Cihac, II, 90, îl pune greşit în legătură cu dadă "doică". – Der. dediţiu, adj. (Mold., albastru ca cerul).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • dediţel — DEDIŢÉL, dediţei, s.m. 1. Plantă erbacee otrăvitoare, cu frunze păroase şi cu flori mari, albastre violete, cu proprietăţi colorante şi farmaceutice; adormiţele, dediţă (Pulsatilla pratensis). 2. (zool.; în sintagma) Dediţei de mare = actinii.… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”