deferi

deferi
DEFERÍ, defér, vb. IV. tranz. 1. (Determinat prin "justiţiei", "tribunalului" etc.) A trimite (pe cineva) înaintea unui organ de judecată sau de urmărire penală; a supune o cauză unui for judecătoresc. 2. (Neobişnuit) A acorda, a conferi (o cinste, o demnitate, o distincţie). – Din fr. déférer, lat. deferre.
Trimis de dante, 14.07.2004. Sursa: DEX '98

DEFERÍ vb. v. acorda, atribui, conferi, da, decerna.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

deferí (a acorda un titlu, a trimite în judecată) vb., ind. prez. 1 sg. defér, 3 sg. şi pl. deféră, imperf. 3 sg. defereá; conj. prez. 3 sg. şi pl. defére
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A DEFERÍ defér tranz. 1) (persoane) A trimite spre judecare. deferi justiţiei un acuzat.deferi jurământ a depune jurământ (în faţa judecăţii). 2) rar (distincţii, onoruri) A acorda drept recompensă pentru succesele obţinute într-un domeniu de activitate; a conferi. /<fr. déférer, lat. deferre
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

DEFERÍ vb. IV. tr. 1. A acorda, a da, a conferi (un titlu, onoruri etc.). 2. A trimite în judecată, a supune spre judecare în faţa justiţiei. ♢ A deferi jurământ = a cere cuiva, în lipsă de alte probe, să jure în faţa justiţiei. [P.i. defér. / < fr. déférer, lat. deferre].
Trimis de LauraGellner, 04.05.2006. Sursa: DN

DEFERÍ vb. tr. 1. a acorda, a conferi (un titlu, onoruri etc.) 2. a supune spre judecare în faţa justiţiei. o a deferi jurământ = a cere cuiva, în lipsă de alte probe, să jure în faţa justiţiei. (< fr. déférer, lat. deferre)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • deferí — vb., ind. prez. 1 sg. defér, 3 sg. şi pl. deférã, imperf. 3 sg. defereá; conj. prez. 3 sg. şi pl. defére …   Romanian orthography

  • deferir — deferi déférer …   Diccionari Personau e Evolutiu

  • deferire — DEFERÍRE, deferiri, s.f. Acţiunea de a deferi şi rezultatul ei. – v. deferi. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  deferíre s. f., g. d. art. deferírii; pl. deferíri Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  DEFERÍRE …   Dicționar Român

  • Coeducation in Kuwait — Kuwait This article is part of the series: Politics and government of Kuwait …   Wikipedia

  • conferi — CONFERÍ, confér, vb. IV. 1. tranz. A acorda un titlu, un grad, o decoraţie etc. 2. intranz. A discuta cu cineva o chestiune importantă; a se întreţine cu cineva. – Din fr. conférer, it. conferire. Trimis de LauraGellner, 30.07.2004. Sursa: DEX 98 …   Dicționar Român

  • da — DA1 adv. Cuvânt care se întrebuinţează pentru a răspunde afirmativ la o întrebare sau pentru a exprima o afirmaţie, un consimţământ. ♢ loc. adv. Ba da, exprimă răspunsul afirmativ la o întrebare negativă. – Din bg., rus., scr. da. Trimis de ionel …   Dicționar Român

  • hierochuntica — MẤNĂ, mâini, s.f. I. 1. Fiecare din cele două membre superioare ale corpului omenesc, de la umăr până la vârful degetelor, în special partea de la extremitatea antebraţului, care se termină cu cele cinci degete. ♢ loc. adj. De mână = a) făcut cu… …   Dicționar Român

  • judecată — JUDECÁTĂ, judecăţi, s.f. 1. Facultatea (1) de a gândi logic; raţiune, inteligenţă, gândire. ♢ loc. adj. şi adv. Cu judecată = cu bun simţ, cu tact; serios, temeinic. ♦ Părere, idee, socoteală. 2. Formă logică fundamentală exprimată printr o… …   Dicționar Român

  • sesiza — SESIZÁ, sesizez, vb. I. tranz. 1. A cuprinde cu mintea, a pricepe, a înţelege; p. ext. a observa, a descoperi. ♦ refl. A lua cunoştinţă, a ţine seamă, a i păsa de cineva sau de ceva. 2. A înştiinţa o autoritate despre un caz care trebuie luat în… …   Dicționar Român

  • traduce — TRADÚCE, tradúc, vb. III. tranz. 1. A reda, a transpune un text, o frază, un cuvânt dintr o limbă în alta; a tălmăci. ♦ spec. A restabili un text telegrafic pe baza semnalelor recepţionate (recepţiona). 2. fig. A reprezenta, a exprima (cu… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”