degaja

degaja
DEGAJÁ, degajez, vb. I. tranz. 1. A răspândi, a împrăştia, a emana căldură, miros etc.; a exala. ♦ refl. (Despre mirosuri, căldură etc.) A se desprinde. ♦ A elimina, a scoate un gaz dintr-o combinaţie chimică. 2. A elibera, a scăpa pe cineva de o sarcină, de o îndatorire; a elibera ceva de un obstacol. 3. A îndepărta surplusul de material de pe o piesă pentru a înlesni o operaţie ulterioară sau pentru a obţine o suprafaţă curată; a elibera un teren de diverse lucruri care stânjenesc utilizarea lui. 4. (La fotbal, hochei etc.) A trimite mingea departe de propria poartă pentru a evita o acţiune periculoasă a adversarului. ♦ (La scrimă) A-şi desprinde floreta de floreta adversarului. [prez. ind. pers. 3 şi: degájă] – Din fr. dégager.
Trimis de dante, 14.07.2004. Sursa: DEX '98

DEGAJÁ vb. 1. v. emana. 2. a dezvolta, a emana, a emite, a produce, a radia. (O sursă care degaja căldură.) 3. v. desface. 4. v. debloca. 5. v. descotorosi.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

degajá vb., ind. prez. 1 sg. degajéz, 3 sg. şi pl. degajeáză, 1 pl. degajăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. degajéze; ger. degajând ("a răspândi, a emana" şi: ind. prez. 3 sg. degájă; conj. prez. 3 sg. şi pl. degáje)
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A DEGAJ//Á degajaéz tranz. 1) A face să se degajeze; a exala; a emana. 2) (gaze) A elimina dintr-o combinaţie chimică. 3) (artere de comunicaţie) A elibera de obstacole (pentru a repune în circulaţie); a debloca. 4) (persoane) A scuti de o obligaţiune. 5) (terenuri, piese) A elibera de surplusul de materiale (pentru a înlesni lucrările ulterioare). 6) sport (mingea) A trimite cât mai departe de poarta proprie pentru a evita o acţiune periculoasă a adversarului. /<fr. dégager
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE DEGAJ//Á se degájă intranz. (despre lumină, căldură, sunete, mirosuri etc.) A cuprinde spaţii tot mai mari; a se răspândi; a se propaga. /<fr. dégager
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

DEGAJÁ vb. I. tr. 1. A lua înapoi ceea ce a fost dat în gaj; a retrage din gaj. 2. A elibera (un loc), a înlătura un obstacol sau ceva care împiedică ori îngreuiază. 3. A produce o emanaţie, a exala, a răspândi. 4. A trimite mingea departe de poarta proprie pentru a evita o acţiune periculoasă. ♦ (La scrimă) A-şi desprinde sabia de sabia adversarului. [P.i. 3,6 -jează, ger. -jând. / < fr. dégager].
Trimis de LauraGellner, 29.10.2008. Sursa: DN

degajá2 (a degaja) (a emana, a răspândi) vb., ind. prez. 3 degájă, 1 pl. degajắm; conj. prez. 3 să degáje; ger. degajấnd
Trimis de Laura-ana, 29.10.2008. Sursa: DOOM 2

degajá1 (a degaja) (a elibera, a îndepărta) vb., ind. prez. 3 degajeáză, 1 pl. degajắm; conj. prez. 3 să degajéze; ger. degajấnd
Trimis de Laura-ana, 11.06.2007. Sursa: DOOM 2

degajá (-jéz, -at), vb. – A desprinde, a da drumul, a lăsa liber. fr. dégager. – Der. degajat, înv. (dezinvolt; nepăsător); degajament, s.n., din fr. dégagement.
Trimis de blaurb, 21.07.2007. Sursa: DER

DEGAJÁ vb. I. tr. 1. a elibera, a scuti pe cineva de o sarcină, de o îndatorire; a înlătura un obstacol sau ceva care împiedică. 2. a răspândi, a elimina (gaze, vapori, miros etc.), a emana, a exala. 3. (fotbal) a trimite mingea departe de poarta proprie pentru a evita o acţiune periculoasă a adversarului. ♢ (scrimă) a-şi desprinde floreta de cea a adversarului. II. refl. (şi fig.) a se desprinde, a se elibera. (< fr. dégager)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • degajá — vb., ind. prez. 1 sg. degajéz, 3 sg. şi pl. degajeázã, 1 pl. degajäm; conj. prez. 3 sg. şi pl. degajéze; ger. degajấnd („a rãspândi, a emana şi: ind. prez. 3 sg. degájã; conj. prez. 3 sg. şi pl. degáje) …   Romanian orthography

  • degajare — DEGAJÁRE, degajări, s.f. 1. Acţiunea de a (se) degaja şi rezultatul ei; răspândire, exalare; eliberare de o sarcină, de un obstacol. ♦ Libertate în mişcări, în comportare; nonşalanţă. 2. Operaţie de îndepărtare a unei porţiuni de material de pe o …   Dicționar Român

  • emana — EMANÁ, emán, vb. I. 1. tranz. A emite, a degaja, a împrăştia un gaz, vapori, un miros etc.; a exala. 2. intranz. A proveni, a veni de la...; a izvorî, a şi avea originea. – Din fr. émaner, lat. emanare. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX… …   Dicționar Român

  • debloca — DEBLOCÁ, deblochez, vb. I. tranz. 1. A degaja un drum de obstacole, de oameni, de vehicule etc. spre a l reda circulaţiei. ♦ A pune, a aduce o maşină, un aparat blocat etc. în stare de funcţionare. 2. A scoate de sub blocare bani sau valori… …   Dicționar Român

  • dezvolta — DEZVOLTÁ, dezvólt, vb. I. 1. refl. (Despre materie şi despre fenomenele naturii şi ale societăţii) A trece de la o stare calitativă veche la alta nouă, de pe o treaptă inferioară la alta superioară, de la simplu la complex. ♦ tranz. A amplifica… …   Dicționar Român

  • exala — EXALÁ, exál, vb. I. tranz. A emite, a împrăştia, a degaja vapori, mirosuri etc.; a emana (1). [pr.: eg za ] – Din fr. exhaler, lat. exhalare. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  EXALÁ vb. v. emana …   Dicționar Român

  • respira — RESPIRÁ, respír, vb. I. intranz. 1. A introduce în plămâni, prin inspiraţie, aer şi a da afară, prin expiraţie, bioxidul de carbon şi vaporii de apă rezultaţi din arderile care au loc în organism; a răsufla. 2. fig. A răspândi, a revărsa, a… …   Dicționar Român

  • debarasa — DEBARASÁ, debarasez, vb. I. refl. A se degaja, a se descotorosi de ceva sau de cineva (care incomodează, care supără). – Din fr. débarrasser. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  A debarasa ≠ a deprinde Trimis de siveco, 03.08.2004.… …   Dicționar Român

  • degajat — DEGAJÁT, Ă, degajaţi, te, adj. 1. Eliberat de o îndatorire, de un obstacol; (despre oameni şi gesturile lor) cu mare libertate în mişcări; nestânjenit, nonşalant. 2. (Despre o coloană sau un pilastru) Situat în apropierea unui zid. – v. degaja.… …   Dicționar Român

  • slobozi — SLOBOZÍ, slobod, vb. IV. tranz. (pop.) 1. A pune în libertate: a elibera. ♦ A elibera dintr o strânsoare, dintr o legătură care imobilizează. ♦ refl. (Despre obiectul care leagă) A se slăbi, a se desface. 2. A lăsa un animal în libertate. 3. A… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”