dehoca

dehoca
dehocá (dihocá), dehóc (dihóc), vb. I (înv.) 1. a tăia. 2. a sfâşia. 3. a istovi, a stoarce de puteri.
Trimis de blaurb, 03.05.2006. Sursa: DAR

dehocá (-c, -at), vb.1. A sacrifica, a omorî (un animal). – 2. A rupe, a sparge, a face bucăţi. – 3. A extenua, a obosi, a epuiza. – var. (Mold.) dihoca, (Trans.) devocă. Origine incertă. Se consideră în general reprezentant al unui lat. *devocare, în loc de *devacuāre (Candrea-Dens., 481; REW 9108; Candrea; Scriban); cf. cat. divacare "a goli." Soluţia nu este imposibilă; însă pare preferabil să se pună acest cuvînt în legătură cu seria de creaţii expresive dăbăla, dehula, etc. Circulă şi var. desvoca, pe care Candrea, Bul. Soc. fil., I, 40 şi Candrea-Dens., 474, o derivă din lat. *disvocāre. Densusianu, rom., XXXIII, 76, pleca de la mag. dió "nucă", dió haj "coajă de nucă". cf. desfăca.
Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

См. также в других словарях:

  • desfăca — DESFĂCÁ vb. v. desciocăla. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  desfăcá vb., ind. prez. 1 sg. desfác, 2 sg. desfáci, 3 sg. desfácă …   Dicționar Român


Поделиться ссылкой на выделенное

Прямая ссылка:
Нажмите правой клавишей мыши и выберите «Копировать ссылку»