dejecţie

DEJÉCŢIE, dejecţii, s.f. 1. Evacuare a excreţiilor din organism, în special a materiilor fecale; (concr.) materia fecală evacuată. ♦ Apă murdară provenită din fabrici sau din gospodării, care degradează apele naturale în care se scurge. 2. (În sintagma) Con de dejecţie = formă de relief cu aspect de evantai, alcătuită din bolovănişuri, pietrişuri, nisip şi argilă depozitate de torenţi şi râuri acolo unde se produce o schimbare de pantă. [var.: dejecţiúne s.f.] – Din fr. déjection, lat. dejectio, -onis.

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



dejécţie s. f. (sil. -ţi-e), art. dejécţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. dejécţiei; pl. dejécţii, art. dejécţiile (sil. -ţi-i-)

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



DEJÉCŢIE f. 1) Evacuare a materiilor fecale din organism. 2) Apă murdară provenită din industrie, care poluează apele naturale în care se scurge. [art. dejecţia; G.-D. dejecţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. dejection, lat. dejectio, dejecţieonis

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



DEJÉCŢIE s.f. 1. Evacuarea excreţiilor din corp (mai ales a excrementelor); materia evacuată. 2. Scurgeri provenite din industrii, din gospodării, care degradează apele naturale în care se scurg. 3. Con de dejecţie = grămadă, îngrămădire de pietriş, de nisip etc. care se depune în regiunea inferioară a unui torent şi are forma unei jumătăţi de con foarte turtit; agestru. [gen. -iei, var. dejecţiune s.f. / < fr. déjection, cf. lat. deiectio].

Trimis de LauraGellner, 18.02.2005. Sursa: DN



DEJÉCŢIE s. f. 1. evacuare a excreţiilor din corp; materia evacuată. 2. scurgeri provenite din industrii, din gospodării, care degradează apele naturale în care se scurg. 3. con de dejecţie = grămadă de pietriş, de nisip etc. care se depune în regiunea inferioară a unui torent, având forma unei jumătăţi de con turtit; agestru. 4. (pl.) materii pe care le aruncă vulcanii. (< fr. déjection, lat. deiectio)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN