delecta

DELECTÁ, delectéz, vb. I. tranz. şi refl. A (se) desfăta, a (se) încânta, a (se) bucura. – Din fr. délecter, lat. delectare.

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



DELECTÁ vb. 1. v. încânta. 2. a (se) desfăta, a (se) răsfăţa, (rar) a (se) dezmierda, (Mold.) a (se) teferici, (fig.) a (se) îndulci. (I-a delecta cu tot felul de bunătăţi.)

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



delectá vb., ind. prez. 1 sg. delectéz, 3 sg. şi pl. delecteáză

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A DELECT//Á delectaéz tranz. A face să se delecteze; a desfăta; a fermeca; a fascina; a vrăji; a încânta. /<fr. délecter, lat. delectare

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



A SE DELECT//Á mă delectaéz intranz. A fi cuprins de uimire şi de plăcere; a se desfăta. /<fr. délecter, lat. delectare

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



DELECTÁ vb. I. tr., refl. A (se) desfăta, a (se) bucura. [< fr. délecter, lat. delectare].

Trimis de LauraGellner, 04.05.2006. Sursa: DN



DELECTÁ vb. tr., refl. a (se) desfăta, a (se) bucura, a (se) distra. (< fr. délecter, lat. delectare)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN