demon

demon
DÉMON, demoni, s.m. 1. Diavol, drac. ♦ fig. Om rău. ♦ Fiinţă imaginară considerată ca spirit al răului. 2. (În scrierile romanticilor) Personificare a eroismului, a curajului, a răzvrătirii şi uneori a frumuseţii fizice. ♦ (În gândirea mitică şi în poezie) Geniu al neliniştii, care stârneşte dorinţe, pasiuni etc. [var.: (reg.) dímon s.m.] – Din ngr. démonas. cf. fr. démon.
Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

Demon ≠ înger, sfânt
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

DÉMON s. v. drac.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

démon s. m., pl. démoni
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

DÉMON demoni m. 1) (în credinţe politeiste din antichitate) Fiinţă divină (bună sau rea); spirit; duh. 2) (în creştinism) Fiinţă imaginară considerată ca simbol al răului şi ca duşman al lui Dumnezeu şi al omenirii; diavol: satană. 3) fig. Fiinţă cu apucături rele; satană. 4) pop. Persoană (mai ales copil) vioaie şi sprintenă. 5) (în creaţiile romanticilor) Personificare a răzvrătirii şi a eroismului. /<ngr. démonas
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

DÉMON s.m. 1. (Ant.) Geniu căruia i se atribuie puterea de a stârni dorinţe, pasiuni. 2. Diavol, drac. ♦ (fig.) Om rău. // (În forma demono-) Element prim de compunere savantă cu semnificaţia "(referitor la) diavol", "demonic". [cf. fr. daimon – fiinţă supranaturală, geniu].
Trimis de LauraGellner, 18.02.2005. Sursa: DN

démon (démoni), s.m. – Drac, diavol. – var. (Mold.) dimon. Mr. dhemon. ngr. δαίμων, în parte prin intermediul sl. demonĭ (Tiktin; cf. Vasmer, gr., 51). sec. XVII, popular cu forma mold., mai ales aplicată la copii (Iordan, Dacor., VII, 140, combătînd explicaţia lui Philippide, Principii, 236, care se gîndea la o alterare prin tabú). – Der. demonic (var. demoniac), adj., cuvinte culte, din gr. δαιμωνι(α)ϰός; îndemonit, adj. (posedat de diavol), înv., folosit de Cantemir.
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

DÉMON s. m. 1. (ant.) spirit care dirijează destinul oamenilor, al cetăţilor etc. 2. diavol, drac. ♢ (fig.) om rău. 3. (în literatura romantică) fiinţă care întruchipează răzvrătirea împotriva destinului, eroismul, curajul, măreţia, frumuseţea fizică etc. ♢ (în poezie) geniu chinuit de nelinişte, care stârneşte pasiuni, dorinţe. (< fr. démon, lat. daemon, gr. daimon)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?
Synonyms:

Look at other dictionaries:

  • démon — démon …   Dictionnaire des rimes

  • démon — [ demɔ̃ ] n. m. • daemon 1546; demoygne XIIIe; lat. dæmonium; lat. ecclés. dæmon, gr. daimôn « génie protecteur, dieu » I ♦ 1 ♦ (XVIe) Myth. Être surnaturel, bon ou mauvais, inspirateur de la destinée d un homme, d une collectivité. ⇒ dieu,… …   Encyclopédie Universelle

  • Demon FM — Broadcast area Leicester Frequency 107.5 (FM) First air date 29/09/1995 Format Student Radio …   Wikipedia

  • démon — DÉMON. sub. mas. Diable, malin Esprit. Le Démon lui a inspiré cela. Les ruses du Démon. [b]f♛/b] On dit figurém. et familièrement, d Une personne qui ne fait que tourmenter les autres, que C est un Démon, un vrai Démon, un Démonincarné. [b]f♛/b]… …   Dictionnaire de l'Académie Française 1798

  • Demon — Démon Cette page d’homonymie répertorie les différents sujets et articles partageant un même nom …   Wikipédia en Français

  • Demon — (engl. für Dämon) ist: ein Hintergrundprozess auf Unix Systemen, siehe Daemon das Jagdflugzeug McDonnell F3H Demon eine britische Band, siehe Demon (Band) der Originaltitel der Oper Der Dämon eine Comicfigur, siehe The Demon der Name mehrerer… …   Deutsch Wikipedia

  • demon — DEMON. s. m. Diable, malin esprit. Le demon luy a inspiré cela. tous les demons d enfer. les ruses du demon. On dit fig. d Une personne qui ne fait que tourmenter les autres, que C est un demon, un vray demon, un demon incarné. On dit, Faire le… …   Dictionnaire de l'Académie française

  • Demon 97 — Saltar a navegación, búsqueda Demon 97 (1997) CD de WarCry Publicación 1997 Género(s) Heavy Metal, Power Metal …   Wikipedia Español

  • Demon — De mon, n. [F. d[ e]mon, L. daemon a spirit, an evil spirit, fr. Gr. dai mwn a divinity; of uncertain origin.] 1. (Gr. Antiq.) A spirit, or immaterial being, holding a middle place between men and deities in pagan mythology. [1913 Webster] The… …   The Collaborative International Dictionary of English

  • demon — [dē′mən] n. [ME < L: see DAEMON] 1. DAEMON (senses 1 & 2) 2. a devil; evil spirit 3. a person or thing regarded as evil, cruel, etc. [the demon of jealousy] 4. a) a person w …   English World dictionary

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”