demoralizá — vb., ind. prez. 1 sg. demoralizéz, 3 sg. şi pl. demoralizeázã … Romanian orthography
demoralizacija — demoralizãcija sf. (1) TrpŽ 1. dorinis sugedimas, ištvirkimas. 2. drausmės, nuotaikos nusmukimas … Dictionary of the Lithuanian Language
demoralizavimas — demoralizãvimas sm. (1) DŽ → demoralizuoti … Dictionary of the Lithuanian Language
descuraja — DESCURAJÁ, descurajez, vb. I. refl. şi tranz. A şi pierde sau a face pe cineva să şi piardă curajul, entuziasmul, nădejdea; a (se) demoraliza. – După fr. décourager. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 A descuraja ≠ a îmbărbăta, a… … Dicționar Român
demoralizare — DEMORALIZÁRE, demoralizări, s.f. 1. Faptul de a (se) demoraliza; descurajare, deprimare; demoralizaţie. 2. (înv.) Imoralitate, desfrâu, corupţie. – v. demoraliza. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DEMORALIZÁRE s. v. descurajare.… … Dicționar Român
curaj — CURÁJ s.n. Forţa morală de a înfrunta cu îndrăzneală primejdiile şi neajunsurile de orice fel; îndrăzneală, fermitate în acţiuni sau în manifestarea convingerilor; tărie de caracter, temeritate, bărbăţie. ♢ (Cu valoare de interjecţie) Fii… … Dicționar Român
demobiliza — DEMOBILIZÁ, demobilizez, vb. I. tranz.. 1. A lăsa la vatră trupele mobilizate, a trece armata la starea de pace. 2. fig. A face să slăbească forţa combativă, vigoarea, tenacitatea cuiva; a descuraja. – Din fr. démobiliser. Trimis de claudia,… … Dicționar Român
demoralizat — DEMORALIZÁT, Ă, demoralizaţi, te, adj. 1. Descurajat, deprimat. 2. (înv.) Imoral. – v. demoraliza. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DEMORALIZÁT adj. v. descurajat. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime DEMORALIZÁT … Dicționar Român
intoxica — INTOXICÁ, intóxic, vb. I. tranz. şi refl. A( şi) introduce în organism substanţe toxice care duc la otrăvirea lui; a (se) otrăvi. ♦ fig. (fam.) A (se) plictisi peste măsură; a agasa sau a fi agasat. – Din fr. intoxiquer, lat. intoxicare. Trimis… … Dicționar Român
moral — MORÁL, Ă, morali, e, adj., s.n. I. adj. 1. Care aparţine moralei, conduitei admise şi practicate într o societate, care se referă la morală; etic; care este conform cu morala; cinstit, bun; moralicesc. ♦ Care conţine o învăţătură; moralizator. 2 … Dicționar Român
