alienat


alienat
ALIENÁT, -Ă, alienaţi, -te, adj., s.m. şi f. (Persoană) care suferă de o boală mintală; nebun, dement. [pr.: -li-e-] – Din fr. aliéné, lat. alienatus.
Trimis de ana_zecheru, 03.01.2003. Sursa: DEX '98

ALIENÁT adj., s. 1. adj. v. înstrăinat. 2. adj., s. v. nebun.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

alienát adj. m., s. m. (sil. -li-e-), pl. alienáţi; f. sg. alienátă, pl. alienáte
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ALIENÁ//T alienattă (alienatţi, alienatte) şi substantival Care suferă de o boală mintală; dement; nebun. Spital de alienatţi. [Sil. -li-e-] /<fr. aliéne, lat. alienatus
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

ALIENÁT, -Ă adj., s.m. şi f. (Suferind) de o boală mintală; nebun. [pron. -li-e-. / < aliena, cf. fr. aliéné, lat. alienatus].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

ALIENÁT, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de alienaţie mintală. (< fr. aliéné, lat. alienatus)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • alienat — a|li|e|nat Mot Agut Nom masculí …   Diccionari Català-Català

  • alienát — adj. m., s. m. (sil. li e ), pl. alienáţi; f. sg. alienátã, pl. alienáte …   Romanian orthography

  • dement — DEMÉNT, Ă, demenţi, te, adj., s.m. şi f. 1. adj., s.m. şi f. Alienat mintal, nebun. 2. adj. De om nebun; nebunesc. – Din fr. dément, lat. demens, ntis. Trimis de ana zecheru …   Dicționar Român

  • nebun — NEBÚN, Ă, nebuni, e, adj., subst. I. 1. adj., s.m. şi f. (Om) care suferă de o boală mintală; alienat, dement. ♢ expr. A fi (sau a umbla) nebun după cineva (sau după ceva) = a fi foarte îndrăgostit de cineva; a i plăcea foarte mult cineva sau… …   Dicționar Român

  • retract — RETRÁCT s.n. (jur.) Luare înapoi a unui bun, a unui drept alienat. [< fr. retrait]. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN  RETRÁCT s. n. (jur.) luare înapoi a unui bun, a unui drept alienat. (< fr. retrait, lat. retractus) …   Dicționar Român

  • alienation — alienative, adj. /ayl yeuh nay sheuhn, ay lee euh /, n. 1. the act of alienating. 2. the state of being alienated. 3. Law. a transfer of the title to property by one person to another; conveyance. 4. the state of being withdrawn or isolated from… …   Universalium

  • aliená — vb. (sil. li e ), ind. prez. 1 sg. alienéz, 3 sg. şi pl. alieneázã; part. alienát …   Romanian orthography

  • alienaţie — ALIENÁŢIE s.f. (livr.) Termen generic pentru orice boală mintală; nebunie, demenţă. [pr.: li e ] – Din fr. aliénation, lat. alienatio [mentis]. Trimis de ana zecheru, 03.01.2003. Sursa: DEX 98  ALIENÁŢIE s. v. nebunie. Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

  • apucat — APUCÁT2, Ă, apucaţi, te, adj. (În superstiţii; adesea substantivat) (Om) chinuit de diavol; p. ext. (persoană) care se enervează repede, care se manifestă cu violenţă. ♦ (pop.; despre copii) Bolnav de colici. – v. apuca. Trimis de RACAI,… …   Dicționar Român

  • bolând — BOLẤND, Ă, bolânzi, de, adj. (reg.) Nebun, smintit, nerod, prost. [var.: bolúnd, ă adj.] – Din magh. bolond. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  BOLÂND adj., s. v. alienat, dement, descreierat, înnebunit, nebun, smintit, ţicnit …   Dicționar Român