alienaţie


alienaţie
ALIENÁŢIE s.f. (livr.) Termen generic pentru orice boală mintală; nebunie, demenţă. [pr.: -li-e-] – Din fr. aliénation, lat. alienatio [mentis].
Trimis de ana_zecheru, 03.01.2003. Sursa: DEX '98

ALIENÁŢIE s. v. nebunie.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

alienáţie s. f. (sil. -li-e-, -ţi-e), art. alienáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. alienáţiei; pl. alienáţii
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ALIENÁŢI//E alienaţiei f. 1) Stare a unei persoane alienate; demenţă; nebunie. 2) Manifestare de om alienat; demenţă; nebunie. Simptom de alienaţie. [ G.-D. alienaţiei; Sil. -li-e-na-ţi-e] /<fr. aliénation, lat. alienatio, alienaţieonis
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

ALIENÁŢIE s.f. 1. Boală mintală; nebunie. 2. (jur.; rar) Alienare. [gen. -iei. / cf. fr. aliénation, lat. alienatio].
Trimis de LauraGellner, 27.02.2006. Sursa: DN

ALIENÁŢIE s. f. tulburare gravă a funcţiilor psihice; nebunie; demenţă. (< fr. aliénation, lat. alienatio)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • alienáţie — s. f. (sil. li e , ţi e), art. alienáţia (sil. ţi a), g. d. art. alienáţiei; pl. alienáţii …   Romanian orthography

  • demenţă — DEMÉNŢĂ, demenţe, s.f. Alienaţie mintală; nebunie. Demenţă precoce = formă de schizofrenie care apare la tineri. Demenţă senilă = demenţă care progresează odată cu vârsta. ♦ fig. Surescitare intensă. – Din fr. démence, lat. dementia. Trimis de… …   Dicționar Român

  • nebunie — NEBUNÍE, nebunii, s.f. 1. Pierdere a judecăţii din cauza unei boli mintale; demenţă, alienaţie mintală. ♢ loc. adv. (fam.) La nebunie = foarte mult, enorm. 2. Lipsă de judecată dreaptă, de minte, de cumpănire; nechibzuinţă, nesocotinţă, prostie.… …   Dicționar Român

  • mintal — MINTÁL, Ă, mintali, e, adj. 1. Care aparţine minţii, privitor la minte. ♢ Alienaţie mintală = nebunie. Debil mintal = persoană care prezintă întârzieri sau opriri în dezvoltarea facultăţilor psihice. 2. Care se face în minte. [var.: mentál, ă adj …   Dicționar Român

  • frenopatie — FRENOPATÍE s.f. (med.) Formă de alienaţie mintală. [gen. iei. / < fr. phrénopathie]. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN  FRENOPATÍE s. f. formă de alienaţie mintală. (< fr. phrénopathie) Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa …   Dicționar Român

  • acromanie — ACROMANÍE s.f. (Rar) Grad extrem de nebunie. – Din fr. acromanie. Trimis de ana zecheru, 05.08.2002. Sursa: DEX 98  acromaníe s. f. (sil. cro ), art. acromanía, g. d. art. acromaníei; pl. acromaníi Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: D …   Dicționar Român

  • alienare — ALIENÁRE, alienări, s.f. 1. (jur.) Acţiunea de a aliena; înstrăinare a unui bun. 2. (fil.) Înstrăinare. 3. (med.; în sintagma) Alienare mintală = nebunie. [pr.: li e ] – v. aliena. Trimis de ana zecheru, 03.01.2003. Sursa: DEX 98  ALIENÁRE s. 1 …   Dicționar Român

  • alienat — ALIENÁT, Ă, alienaţi, te, adj., s.m. şi f. (Persoană) care suferă de o boală mintală; nebun, dement. [pr.: li e ] – Din fr. aliéné, lat. alienatus. Trimis de ana zecheru, 03.01.2003. Sursa: DEX 98  ALIENÁT adj., s. 1 …   Dicționar Român

  • bolânzie — BOLÂNZÍE s. v. alienare, alienaţie, boală mintală, demenţă, nebunie, sminteală, smintire, ţicneală. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • căpială — CĂPIÁLĂ, căpieli, s.f. (Rar) Cenuroză, căpiere, capie. [pr.: pi a ) – Căpia + suf. eală. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  CĂPIÁLĂ s. v. cenuroză. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  CĂPIÁLĂ s. v. alienare, alienaţie,… …   Dicționar Român