depune

depune
DEPÚNE1, depún, vb. III. 1. tranz. A lăsa un obiect din mână, punându-l undeva. ♢ expr. A depune bani (la o instituţie bancară) = a lăsa o sumă de bani (în păstrare la o instituţie bancară). A depune mandatul = a renunţa la o însărcinare încredinţată, invocând drept motivare imposibilitatea de a continua îndeplinirea ei. A depune un act (sau o cerere, un memoriu etc.) = a înainta, a preda forului competent un act (sau o cerere, un memoriu etc.). A depune muncă (sau efort, osteneală etc.) = a munci, a se strădui. (Rar) A depune un examen = a da un examen. A depune jurământ(ul) = a) (despre o parte în litigiu sau despre un martor) a se angaja să spună tot adevărul în legătură cu faptele unui proces; b) (despre unele categorii de oameni şi despre militari) a se angaja solemn să-şi îndeplinească îndatoririle cu respectarea legilor ţării. A depune mărturie = (despre un martor) a face declaraţii în faţa unui organ de jurisdicţie sau de urmărire penală în legătură cu faptele unui proces. 2. tranz. (Despre animale care se înmulţesc prin ouă) A elimina ouăle (la loc potrivit). 3. refl. (Despre substanţe solide aflate în stare de suspensie sau dizolvate într-un lichid) A se aşeza la fund, formând sedimente; a se sedimenta. [Perf. s. depusei, part. depus] – Din lat. deponere (cu sensurile fr. déposer).
Trimis de romac, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

DEPÚNE2, pers. 3 depúne, vb. III. intranz. (reg.; despre vaci, bivoliţe etc.) A-şi mări ugerul (ca urmare a secreţiei abundente de lapte), a fi aproape să fete. [Perf. s. depuse, part. depus] – lat. deponere.
Trimis de romac, 23.06.2004. Sursa: DEX '98

depúne vb. → pune
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Dicţionar ortografic

A DEPÚNE depún tranz. 1) (obiecte) A lăsa din mâini, punând într-un anumit loc. 2) (bani, hârtii de valoare etc.) A pune pentru păstrare la o instituţie bancară; a consemna. 3) (acte, cereri, memorii etc.) A înainta (unui for competent) spre examinare. ♢ depune mandatul a renunţa la o demnitate, la un post, invocând diverse motive. depune muncă (sau efort, osteneală) a munci cu străduinţă. depune armele a recunoaşte că a fost învins şi a înceta să lupte; a se preda. depune jurământ a) a jura în privinţa autenticităţii faptelor pe care le declară; b) a jura în mod solemn privind îndeplinirea datoriei faţă de patrie. depune mărturie a face declaraţii în faţa unei instanţe judecătoreşti sau penale. /<lat. deponere
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE DEPÚNE pers. 3 se depune intranz. (despre materii, substanţe aflate în suspensie) A se aşeza la fund sub formă de sediment; a se sedimenta. /<lat. deponere
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

DEPÚNE vb. III. 1. tr. A pune, a lăsa (un obiect) undeva (în păstrare). ♢ A depune bani = a încredinţa bani spre păstrare (de obicei unei instituţii); a depune un mandat = a renunţa la o demnitate, la o însărcinare specială pe care cineva nu o poate îndeplini. 2. tr., refl. A cădea sau a lăsa să cadă la fund (substanţe solide aflate în stare de suspensie sau dizolvate într-un lichid care formează un sediment pe fundul vasului). 3. intr. A face o depoziţie. [P.i. depún, perf.s. -pusei, part. -pus. / < lat. deponere, cf. fr. déposer, după pune].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

depúne (-n, -ns), vb. – 1. Despre oi şi vaci, a făta. – 2. Despre oi şi vaci, a fi fecundată. – 3. A depune, a lăsa. – var. (sensurile 1 şi 2) dăpune. Mr., megl. dipun "descind". lat. *dĕpōnĕre (Puşcariu 502; Candrea-Dens., 1463; REW 2572; Tiktin; Candrea; Scriban), cf. it. deporre, sp., prov. deponer, port. depôr. Este cuvînt popular, din fondul tradiţional lat., cu primele sensuri. Cu toate uzurile care înseamnă "a depune" este neol. – Der. deponent, adj.; depunător, adj.; depozant, s.m., din fr. déposant; depozit, s.n, mr. dipozit, din it. deposito; depozita, vb.; depozitar, s.m.; depoziţi(un)e, s.f., toate neol.
Trimis de blaurb, 24.07.2007. Sursa: DER

DEPÚNE vb. I. tr. 1. a pune, a lăsa (un obiect) undeva (în păstrare). o a depune bani = a încredinţa bani spre păstrare (unei instituţii); a depune mandatul = a renunţa la o demnitate, la o însărcinare specială pe care cineva nu o poate îndeplini; a depune jurământ = a) a spune tot adevărul într-un proces; b) (despre unii funcţionari, despre militari) a jura în mod solemn pentru respectarea anumitor angajamente. 2. a desfăşura, a executa, a presta (o muncă, un efort). II. tr., refl. a cădea, a lăsa să cadă la fund (substanţe solide în stare de suspensie sau dizolvare într-un lichid care formează un sediment pe fundul vasului). III. intr. (jur.) a face o depoziţie. (< lat. deponere, după fr. déposer)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • depus — DEPÚNE vb. 1. a lăsa, a preda. (A depus geamantanul la gară.) 2. v. preda. 3. v. pune. 4. v. plăti. 5. a se aşeza, a se aşterne, a se pune. (S a depus mult praf pe ...) 6. v. cădea. 7. v. sedimenta. 8. v. desfăşura. 9 …   Dicționar Român

  • depunere — DEPÚNERE, depuneri, s.f. Acţiunea de a (se) depune1 şi rezultatul ei. 1. Sumă de bani depusă la o instituţie bancară. 2. Sediment, depozit pe o suprafaţă sau pe fundul unui vas. – v. depune1. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

  • pune — PÚNE, pun, vb. III. A aşeza, a instala, a plasa într un loc. ♢ expr. A pune foc = a) a incendia; b) fig. a înrăutăţi situaţia. A pune (ceva) la foc = a expune (ceva) acţiunii focului (pentru a fierbe, a găti etc.). A pune (cuiva ceva) la picioare …   Dicționar Român

  • depunător — DEPUNĂTÓR, OÁRE, depunători, oare, s.m. şi f. Persoană care depune spre păstrare o sumă de bani, hârtii de valoare etc. – Depune + suf. ător. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  DEPUNĂTÓR s. v. deponent. Trimis de siveco, 13.09.2007.… …   Dicționar Român

  • tartru — TÁRTRU, tartruri, s.n. 1. Sediment care se depune pe pereţii butoaielor cu vin nou; tirighie. 2. Substanţă calcaroasă de culoare gălbuie sau negricioasă, care se depune uneori pe coroana dinţilor. – fr. tartre. Trimis de pan111, 13.09.2007. Sursa …   Dicționar Român

  • depozita — DEPOZITÁ, depozitéz, vb. I. 1. tranz. A pune ceva în depozit (1). 2. tranz. A pune ceva la loc sigur; a lăsa, a încredinţa cuiva un lucru spre păstrare. 3. refl. A se depune, a se sedimenta. – Din depozit. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007.… …   Dicționar Român

  • muscă — MÚSCĂ, muşte, s.f. I. 1. Denumire dată mai multor genuri de insecte cu aparatul bucal adaptat pentru supt, dintre care cea mai cunoscută (Musca domestica) trăieşte pe lângă casa omului; p. gener. (pop.) nume dat oricărei insecte mici, zburătoare …   Dicționar Român

  • sedimenta — SEDIMENTÁ, pers. 3 sedimentează, vb. I. refl. A se depune în straturi, a forma sedimente; a se lăsa la fund. – Din sediment. Trimis de LauraGellner, 28.05.2008. Sursa: DEX 98  SEDIMENTÁ vb. (geol.) a se depozita, a se depune. (Calcarul s a… …   Dicționar Român

  • consemna — CONSEMNÁ, consemnez, vb. I. tranz. 1. A trece anumite menţiuni în legătură cu un fapt juridic într un proces verbal, într o minută etc.; p. gener. A înregistra, a însemna, a nota. 2. A depune bani spre păstrare şi fructificare la o organizaţie de …   Dicționar Român

  • somon — SOMÓN, somoni, s.m. Peşte teleostean răpitor marin din familia salmonidelor, lung de 1 1,5 m şi cu greutatea de 25 30 kg, care intră vara în fluvii pentru a şi depune icrele (Salmo salar). – Din fr. saumon. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007.… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”